Ucraina ne-a furnizat gaz din rezervele sale, iar noi i-am intors spatele sau "Di Undi Iesa Gazali" nr.2

Deja vu again;)

Ukraine helps Moldova, again...

Moldova, in return, oscillates, again...

Nici de aceasta data nu reusesc sa vin cu o postare originala. Din cele de mai sus am Deja vu dupa Deja vue.

Stau sia ma gandesc ca trecutul e plin de idei bune si cam toate neimplementate. Am impresia ca incep sa trasiesc in trecut si nicidecum nu pot ajunge in viitor.

Daca in postarea trecuta vorbeam despre propunerile din 2007, atunci zilele acestea am avut un alt deja vu dintr-o perioada mai recenta - imi amintisem de o serie de discutii din primavara-toamna anului 2008 cu un amic partinic.

Atentie, este o discutie la aproximativ o jumatate de an PANA la inceputul acestei repetate crize energetice din 2009 - citez, desi poate nu este un citat 100% exact ca text, dar este intocmai ideea discutata:

"cand ajungem la guvernare, arendam in Ucraina cateva rezervoare pentru stocare de gaz, pana construim ale noastre"

Deja vu? Viceministrul economiei si comertului, Tudor Copaci, a declarat acest lucru recent, dar deja in plina criza. Imi pare rau, Tudor, dar bine spun rusii "pana nu tuna, mujikul nu-si face cruce". Tarziu, dar, paradoxx, tot cu asistenta Ucrainei am cam scos-o la capar, asa se pare? Nu e o remcrca ironica la adresa Ucrainei, e adevar - vedeti mai jos de ce este mentionoata asistenta vecinului nostru de la Est.

Oricum, in discutia cu amicul meu, propunerea cu stocarea unor rezerve strategice de gaz, era doar una din idei. Tehnic trebuie sa existe o cale. Tot in contextul securitatii energetice discutam despre terminalul petrolier Giurgiulesti, etc.

Eu am mentionat ca nu ar strica intr-un viitor sa existe o racordare de rezerva la reteaua de gaz a Romaniei. Acum, daca vom ajunge sa vedem si un proiect european Nabucco, dupa criza si descoperirea rezervelor noi din Turkmenistan, s-ar putea sa fie si mai relevanta ideea.

Mi-am amintit si de propunerea mea din 2007 de a crea un grup de lucru pe energie, ideea pe care am prezentat-o pe blog, in postarea mea anetrioara. In consecinta am discutat si despre surse alternative, electrice solare, fezabilitatea (sau nu) a utilizarii surselor eoliene, distanta dintre sursele de electricitate sau de energie regenrebila, colectoare si retelele de transmisie, costul acestora.

Pana la urma, daca tot mentionasem in discutia noastra Ucraina, am vorbit si despre relatia cu aceasta tara si comportamentul traditional nestatornic al Republicii Moldova in cam toate relatiile sale internationale, inclusiv regionale, dar in cazul dat cu autoritatile de la Kiev. Ele au sustinut RM (PCRM) in alegerile din 2005. Dar tot atunci mi-am amintit si de criza energetica trecuta si mi-am amintit ca Ucraina ne-a furnizat gaz atunci cand si ei duceau lipsa. Probabil, intr-un mod mai artistic, un scriitor ar fi descris situatia cam astfel - a luat panea de la gura copiilor sai ca sa ne-o dea noua. Vecinii... Nu ii alegem.

Si iata ca in criza din ianuarie 2009 Ucraina ne funizeaza gaz din nou - cata lume stie despre aceasta? Stateam sa-mi platesc telefonul, iar alaturi stateau pensionari. Toti vorbeau despre criza. Putin si Rusia avea dreptate, Ucraina fura, spuneau ei. Vedeai cum securitatea energetica si cea informationala sunt intr-o conexiune stransa. Erau sub infleunta propagandei ORT - televiziunea cea mai credibila si cea mai privita in Republica Moldova.

Nimeni nu stia ca Ucraina ne da gaz ca sa nu zdrevenim. Nimeni nu s-a intrebat, asa cum a zis bine Igor Munteanu de la Idis-Viitorul, ca Rusia nici macar nu reactioneaza la datoria transnistreana de 2 mlrd dolari, iar datoria ucraineana de 1,5 mlrd dolari e o MARE problema. Chiar asa?

Vedeti, asa cum am spus, astazi nu vin cu nimic orginial. Deja vu dupa deja vu - Gazprom a majorat preturile si din aceasta luna, ianuarie 2009, cetatenii Republicii Mooldova vor plati mai mult pentru consumul de gaz, Ucraina ne livreaza gaz din rezervele sale, iar nou refuzam sa cumparam electricitate de la Ucraina pe pret, se zice, bun, in schimb cumparam electricitate de la Cuciurgan, care apartine Rusiei si astfel stimulam acumularea de noi datorii la gaze de catre regiunea transnistreana si probabil s-ar putea sa se intample ca facem aceste procurari printr-un intermediar off-shore, suspect. Cine, credeti, va plati datoriile Transnistriei pana la urma, off-shore, sau noi, contribuabilii?

Dati click pe read more, care urmeaza, si cititi trei explicatii bune, dupa care vedeti unde imi voi aplica eforturile de acum incolo

Partea 2

Pentru o documentare si mai detaliata la aceste subiecte as vrea sa va recomand sa citit trei articole excelente din Revista ECO, in care sunt mentionate temele conexe:

- propunerilor Ucrainei de a ne vinde electricitate la pret convenabil, despre refuzul guvernului in favoarea Cuciurgan al RAO EES,

- si, deci cresterea datoriilor

- UE despre Moldova, adica ceva in legatura cu citatul amicului meu privind necesitatea de a avea rezerve de gaz si despre constatarea UE a lipsei totale a acestor rezerve, precum si a eforturilor de a-si diversifica importurile

- precum si despre livrarile Ucrainei de gaz catre RM,

- in general ideilor privind subiectul energetic

Deci, aici chiar sa intreb - Di Undi Iesa Gazali, again...?

Pentru o optica bune, in toata atmosfera aceasta incordata cu gaze, cititi urmatoarele trei articole din revista ECO, primul find scris de Vasile Sarbu, iar celelate doua de un alt expert, Ion Preasca, excelent (dau linkurile):

1. Moldova refuză oferta Ucrainei în favoarea centralei de la Cuciurgan, chiar dacă va plăti cu 10% mai mult

2. Republica Moldova şi criza gazelor: livrări sistate - 100%, zero diversificare a surselor de energie, zero stocuri, zero combustibili alternativi

3. Gazprom a majorat preţul gazelor pentru Moldova

Aceste subiecte fiind din domeniul securitatii energetice, sper sa gasesc ceva timp zilel urmatoare ca sa vorbesc in postarile care vor veni despre strategia securitatii RM, prezentata de guvernare cu 2 luni inainte de alegeri, dar poate nu mai putin important despre viitorul nostru si optiunea NATO. Aici imi amintesc ca am zis la inceput - se pare ca trecutul este plin de idei bune si neiplementate. Acum vreau sa iau din trecut ce-i mai bun si sa spun pentru viitor - a venit timpul NATO, poate ca datorita faptului ca acest timp era cu noi din totdeauna.