Plecarea mea din tagma comentatorilor politici?

In ultima perioada de vreme am fost intrebat de mai multe ori daca mi s-a oferit o functie publica, pornind de la experienta pe care am acumulat-o anterior in diverse functii diplomatice.

Sper ca am reusit sa acumulez anumita experienta de studii, dar si practica pe parcursul ultimilor 14 ani. Am venit deseori cu prezentari privind activitatea mea de odinioara. Deaceea voi incerca sa dau elementele principale, pentru a reaminti de unde vin si unde merg, ca om - am absolvit in 1996 Scoala Nationala de Studii Politicie si Administrative la Facultatea Relatii internationale si pe atunci, integrare europeana, din 1996 am activat in cadrul Ministerului afacerilor externe al Republicii Moldova. Am fost membru a trei Misiuni OSCE, in Georgia, Albania si Croatia, unde am activat pe diverse domenii – de la ofiter de presa, indeplinind si functiile de purtator de cuvant, pana la functii ce tin de negocierie de solutionare a conflictelor, de ofiter politic responsabil pentru evaluarea situatiie politice din tarile in care am activat, de libertatea si dezvoltarea mass media, drepturile omului, monitorizarea sedintelor de judecata in cadrul proiectelor de consolidarea a statului de drept. Am lucrat asupra cateva proiecte de dezvoltare a societatii civile, inclusiv a deschiderii unor centre de dezvoltare a societatii civile, precum si in activitati importante ce tin de alegeri libere si corecte.

Cat am activat la MAEIE al Republicii Moldova am fost membru a doua comisii diferite ce tin de solutionarea conflictului transnistrean – Comisiei Unificate de Control si Formatului pentagonal (acum 5+2) de negocieri politice pentru solutionarea conflictului transnistrean. Am fost implicat in negocieri privind retragerea trupelor ruse din Republica Moldova, inclusiv inainte de Summitul de la Istanbul din 1999.

Din 1997 am avut posibilitatea sa ma ocup si de problemele ce tin de reforma fortelor armate si ulterior a sectorului de securitate din Republica Moldova.

Dupa revenirea mea la MAEIE din Misiunea OSCE din Croatia, am activat ca Sef de Directie NATO si cooperare politico-militara. Anterior, pana la plecarea in aceasta Misiuni am sugerat si am reusit sa obtin, prin Minister, acordul pentru un Plan Individual de Actiuni ai Parteneriatului – IPAP – cu NATO.

Din februarie 2008 am trecut in societatea civila cu speranta ca voi reusi sa-mi aduc aportul, liber, fara implicatii electorale de partea guvernarii comunsite, la promovarea interesului national. Am venit cu o serie de studii si analize pe diverse subiecte, dar si articole sau, poate mai bine spus mesaje, in sustinerea democratiei in Republica Moldova. Am reusit proiecte in si din afara Moldovei, fie studii majore pe integrare europeana, fie pe eficienta institutiilor, pe subiecte de securitate internationala, sau proiecte electorale-pilot, care nu au mai fost efectuate in Republica Moldova.

Din 2009 am dialogat cu partidele poltiice de orientare democratica si liberala din tara noastra pentru a promova un viitor european pentru noi toti, pentru mine si pentru copii mei. Sper ca prin acele contacte am reusit sa aduc o parte din cunostintele si intentiile bune in sfera politicului si guvernarii din tara noastra.

In toamna anului 2009 am fost implicat in elaborarea programului actual de guvernare pe domeniile ce tin de politica externa si integrare europeana, dar si securitate si aparare. Ulterior, pe parcursul anului 2010 am fost membru a doua grupuri inter-guvernamentale de lucru, cu participarea societatii civile, inclusiv cel care a incercat sa elaboreze, desi intr-un termen restrans, proiectul noii Strategii Nationale a Securitatii, care acum ar trebui sa se afle in Parlament.

Evolutiile recente din poltica din Republica Moldova m-au motivat pentru o implicare aditionala pe domenii de interes public si cele ce tin de viitorul politicii, democratiei si prosperitatii in acesta tara. Pozitiile mele de sustinere, in baza experientei si observatiilor anterioare, a unor idei de importanta pentru tara au devenit o prioritate pentru mine – reforma constitutionala, mentinerea suveranitatii tarii, realismului politic in sensul bun al cuvantului, a verticalitatii si adevarului istoric, dar intr-o stransa conexiune cu o politica interna si externa fezabila, fiind doar cateva idei centrale pentru mine.

Intrebarile recente privind implicarea mea in actul guvernarii, deci, au sens.

Deseori am prezentat atat analize, cat si mesaje publicului nostru si partidelor politice, pornind de la aceste idei si convingeri. Acum, probabil e timpul sa trec la urmatorul pas, in serviciul cetatenilor nostri. Despre acest transfer de responsabilitati veti afla probabil in curand, atunci cand (si daca:) se va intampla.

Vlad Lupan
30 iulie 2010

Stafful ne-electoral ne-comun sau Coalitia Ranzosilor

Jurnal de Chisinau (http://www.jurnal.md/ro/news/filat-partidele-aie-nu-vor-avea-un-staff-electoral-comun-190332/) ne informeaza astazi despre faptul ca: "Partidele Alianței pentru Integrare Europeană nu vor avea un staff electoral comun, așa cum s-a vehiculat în ultima vreme. Declarația a fost făcută de premierul Vlad Filat, președinte al Partidului Liberal Democrat din Moldova, în cadrul unui briefing.

„În această seară vom avea ședința AIE unde vom discuta despre organizarea referendumului. Nu va exista un staff electoral comun, ceea ce mi se pare un lucru firesc. Va exista un consiliul de coordonare, dar fiecare partid își va administra acțiunile așa cum va crede de cuviință”, a declarat Filat."

Este nevoie de un staff electoral comun sau de un staff comun doar pe referendum si care este diferenta? De ce unele partide se delimiteaza de AIE?

Referendumul - cu mesaj si program identic al tuturor partidelor AIE, pentru ca nu e competitie electorala
Un staff comun pentru referendum este necesar in opinia noastra, pentru ca un asemenea staff comun ar asigura pregatirea referendumului cu un mesaj comun al Aliantei. Necesitatea unui mesaj comun al AIE pe referendum este necesar pentru ca acest referendum nu este o problema de partid sau partide, dar de deblocarea situatiei politice agreata de toata Alianta, prin intermediul unui refenerdum.

Referendumul nu este o campanie electorala, dar daca s-ar reusi o prezenta de peste 50% a votantilor la referendum, atunci orice intrebari vis-a-vis de aceasta consultare cu poporul ar fi anihilata. In acelasi timp, aceasta ar insemna o victorie importanta asupra PCRM si politicii lor distructive (cine nu este cu noi este impotriva noastra - o politica a eliminarii politice a tutror celor neconvenienti - oarecum o deportare politica si intelectuala).

Or o astfel de victorie este posibila doar cu un efort concertat, cu participarea tuturor partidelor AIE, prin efort comun.

Se pare ca va exista totusi un centru de coordonare, ceea ce deja este bine, dar am crede ca in problema referendumului nu ar trebui sa existe discrepante in AIE. Aici nu se testeaza diferite idei - doar daca votam sau nu pentru alegerea directa a Presedintelui Moldovei. Atunci de ce un astfel de lucru este firesc? Pentru ca nu este.

Electorala - cu programe de partid diferite, nu referendumul
In ce priveste prestanta partidelor in campania electorala, detasarea clara a PLDM de celelalte partide din Alianta chiar si in referendum aduce inca o data in prim plan atitudinea condescendenta a acestui partid fata de celelate. Un asemenea comportament trezeste ingrijorari in ce priveste comportamentul PLDM ca partid democratic, capabil sa negocieze ca partener responsabil si nu exclusiv de pe pozitii de forta cu alte partide.

Un alt element al declaratiei dlui Filat demonstreaza dorinta PLDM de a se detasa de pe acum de AIE. Ori una este dorinta de a merge singur in electorala - de altfel o dorinta impartasita si de alte partide - si alta este se transmiti mesaj catre alte partide ca PLDM este "liber". "Liber" pentru ce?

Deci este naturaca partidele cu programe si platforme ideologice diferite sa mearga singure in alegeri. Totusi, nu reusim sa vedem o astfel de necesitatea si pentru referendum. Coordonarea in cadrul AIE totusi va continua cel putin pentru referndum si asta este partea pozitiva, insa dupa alegeri avem nevoie de o Coalitie pentru o Moldova europeana si nu o coalitie pe care cetateanul simplu ar fi numit-o inca de pe acum coalitia "ranzei".

Vlad Lupan
28 iulie 2010
orele 16.15

Pe UNIAN Ucraina - Почему я горжусь Молдовой, которая объявила 28 июня днем советской оккупации

Ca deobicei nu am scris de foarte multa vreme si nu va suparati, dar acest lucru inseamna ca iarasi am fost nitel ocupat. Scuze!

Din pacate din cauza timpului prea putin in o singura zi - ii ziceam unui expert rus ca ar fi fost bine in zi sa avem nu 24 de ore, dar 48, iar el mi-a raspuns "iata aici suntem de acord cu tine" pentru ca deobicei discutam in contradictoriu, civilizat desigur, dar aici am cazut de acord - deci din lipsa de timp multitudinea de idei pe care le am (nu sunt deloc modest acum, scuze:) nu mai ajung pe blog.

Acum iarasi nu am timp, citesc lectii publice tinerilor din partidele politice privind NATO. Insa ieri mi-a spus un amic ca imi puseshi:) mai devreme un link pe Facebook despre Ucraina. Deci nu postez ceva al meu, dar va dau ceva care este un semnal din Ucraina si care dezvaluie tot ce nu este spus, dar este simtit despre situatias. Ce este simtit? Vedeti mai jos o publicatie in rusa si fiti atenti, publicatia apare in Ucraina lui Yanukhovich si reda durerea poporului gaguz, bulgar si cel roman din Republica Moldova in 1940 si pana acum. Cititi...:

Agentia de presa ucraineana UNIAN
[30.06.2010 11:47] Маша Мищенко
Почему я горжусь Молдовой, которая объявила 28 июня днем советской оккупации

Я до 18 лет жила на юге Одесской области по улице 28 июня. И весь советский период своего детства знала, что эта дата обозначает день прихода советских войск в Бессарабию и «освобождение» этого края в 1940 году от боярской Румынии. Правда, к этой дате в том же советском детстве добавлялись неясные противоречащие советской версии подробности. Моя бабушка гагаузка рассказывала, что аккурат через год после «освобождения» всю ее многочисленную родню погрузили в вагоны и отправили в Казахстан. Что красные «освободители» отобрали все: землю, скот, даже детскую одежду. Потом оказалось, что обоих моих прадедушек отделили от семьи и отправили дальше, за две тысячи километров от Свердловска на лесоповал… Их фактически убили в каком-то страшном местечке Ивдель. Я нашла его на карте…

– Почему их убили? – интересовалась я.
– Диль лязым сорма, - по-гагаузки отвечала бабушка. («Не спрашивай», в переводе на русский).
Она всегда переходила на гагаузский, когда мы говорили о репрессиях, зная, что я так быстрее от нее отстану.

После перестройки все стало яснее. У одного деда по маминой линии было 80 гектаров земли. Второй возглавлял ячейку либеральной партии Румынии в своем уезде...

CITITI TOT ARTICOLUL PE SITUL UNIAN la adresa http://www.unian.net/rus/news/news-384274.html