Georgia a căzut pradă provocărilor ruseşti

Am scris duminica ziua un articol pentru Timpul care a fost publicat luni. Criticam lipsa de reactie de la noi, atat oficial cat si civil. Intre timp parca si opinia publica si politica se mai dezmorteste, asa sciopatand. Reactionam foarte greu.
Iata mai jos articolul, care poate fi gasit la adresa:

http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=825&idRubric=8537&idArticle=19262

Un fost parlamentar mi-a sugerat din meleaguri indepartate sa citim situl azer:
http://www.day.az/news/georgia/127133.html

Georgia a căzut pradă provocărilor ruseşti

În ultimele zile, două evenimente internaţionale ne captează atenţia - începutul Jocurilor Olimpice şi războiul din Georgia. Rusia a fost prima cea care a transmis imagini de acolo, acuzând Tbilisi de declanşarea unui război în Osetia de Sud. Din păcate, aceleaşi acuzaţii le-am auzit ieri la unul din posturile cu renume internaţional, BBC. Este rezultatul războiului informaţional pornit de Rusia contra Georgiei, o dezinformare preluată, iarăşi, de presa europeană.


Realitatea este alta - de câteva luni Rusia aduce întăriri militare în zona separatistă a Abhaziei şi creşte tensiunile în Osetia de Sud. Deşi schimburile de focuri în zona abhază nu au încetat din 1993, tensiunile din ultimele luni, în particular de după Summitul NATO de la Bucureşti au fost ridicate de către Rusia la un nivel foarte periculos. Doar câteva săptămâni în urmă presupuneam că aceste tensiuni nu vor trece într-un conflict armat, pentru că Rusia a fost preîntâmpinată de către SUA şi Europa. Moscova, însă, simţea nevoia să acţioneze cât mai curând şi a aşteptat momentul cel mai potrivit pentru a distrage atenţia de la un asemenea atac - Jocurile Olimpice.

Aşadar, realitatea din Georgia este diferită de cea pe care o prezintă uneltele de propagandă ruseşti. Pe parcursul lunii iulie şi august au fost atacate de câteva ori forţele georgiene, aflate în satele din apropierea Osetiei de Sud. Trebuie să ştim că Ţhinvali este un orăşel, un centru administrativ al unei regiuni muntoase cu doar 70.000 de locuitori. Această „capitală” se află la mai puţin de un kilometru de „frontiera” cu Georgia, pe marginile orăşelului se află suburbii controlate de Tbilisi, iar tot teritoriul seamănă cu o zebră unde liniile albe sunt controlate de Tbilisi, iar cele negre de separatişti. Nici pe departe o situaţie ca în RM. Mai mult, nu există o familie georgiană sau osetină din zonă care să nu fie înrudită cu cealaltă etnie.

Situaţia din zona abhază era mult mai gravă, cu schimburi de focuri mai intense, în particular odată cu sosirea unui contingent rus adiţional. Însă după agravarea situaţiei din Abhazia, care a servit drept o manevră de distragere a atenţiei, Rusia schimbă direcţia de ofensivă şi la 7 august satele georgiene sunt bombardate masiv de către trupele osetine, în fruntea cărora se află comandanţi ruşi sau care sunt controlate de Rusia. Georgia este nevoită să riposteze, doar în apărare. Rusia trimite avioane de luptă şi bombardează zonele paşnice aflate departe de linia de conflict, iar atacurile masive ale artileriei osetine continuă şi, conform datelor georgiene, sunt suplinite cu atacuri ruseşti. În seara zilei de 7 august, Georgia practic capitulează în faţa atacurilor, preşedintele Saakaşvili numind Rusia cel mai important actor şi garantul soluţionării conflictului. Preşedintele georgian propune negocieri şi introduce un moratoriu la lupte din partea trupelor georgiene pe parcursul a şase ore, în schimbul promisiunii Rusiei să oprească bombardamentele satelor georgiene imediat. În urma unor aşteptări îndelungate acest lucru nu se întâmplă, pentru ca peste un timp Moscova să afirme că a pierdut controlul asupra trupelor osetine, exact aşa cum a afirmat şi în regiunea transnistreană în 1992, când armata a 14-a a lui Netkaciov a luptat pentru transnistreni. Iată că, după peste şase ore de bombardament sălbatic al populaţiei paşnice din satele georgiene de către trupele subordonate Moscovei, georgienii nu mai rezistă şi întreprind atacul asupra osetinilor şi Ţhinvali. Rusia atâta şi aştepta - mass-media subordonate Kremlinului transmit imaginile de atac al georgienilor, iar alte surse internaţionale afirmă, preluând comentariile distorsionate ruseşti, că georgienii au dorit să-şi restabilească controlul asupra Osetiei de Sud şi atacul de noapte al georgienilor a declanşat acest război. Un astfel de tratament al evenimentelor nu corespunde realităţilor, după cum vedem.

Mai mult, armata rusească reacţionează într-un timp-record şi intră pe teritoriul Georgiei, afirmând că vine să susţină pacificatorii săi, în realitate atacând trupele georgiene. Faptul că acţiunea militară rusească a fost promptă demonstrează că acest incident a fost o provocare bine pregătită la care, din păcate, georgienii au reacţionat fiind forţaţi de evenimente. În acelaşi timp, vom menţiona că, în conformitate cu dreptul internaţional, nicio armată nu are dreptul să intervină în conflict fără un mandat internaţional, aşa cum a făcut armata a 58-a rusă. Această intervenţie violează normele dreptului internaţional şi integritatea Georgiei şi este conformă, fără îndoială, unui act de agresiune - război! Deci, astfel, se confirmă faptul că Rusia intenţiona, totuşi, să atace Georgia, încă de mai multă vreme, iar Georgia a fost nevoită să se apere, în condiţii inegale, cu atenţia internaţională distrasă la Jocurile Olimpice şi împotriva unei maşini de propagandă ruseşti bine pusă la punct.

De ce Rusia, care a fost avertizată diplomatic să nu întreprindă acţiuni de destabilizare în Georgia, s-a hotărât totuşi să meargă mai departe de destabilizare şi a pornit la război? Există câteva explicaţii, şi anume:

1. Federaţia Rusă era presată de timp, odată cu apropierea deciziei de a acorda Georgiei şi Ucrainei foaia de parcurs pentru a deveni membru al NATO. Moscova, care se opune extinderii NATO la frontierele sale, şi-a pus drept scop să demonstreze că aceste ţări nu sunt „demne” şi suficient de „stabile” pentru a obţine această foaie de parcurs.

2. Europa şi implicit statele europene membre ale NATO sunt extrem de interesate în Georgia în calitatea sa de rută de tranzit al hidrocarburilor (petrol, gaz). Pentru a face Europa dependentă de gazele ruseşti, Moscova avea nevoie să demonstreze că Georgia este prea instabilă pentru a fi o rută de tranzit al energiei, care ar permite Europei să fie mai puţin dependentă de şantajul energetic rusesc.

3. Rusia ameninţase mai devreme că va răspunde la precedentul de utilizare a forţei fără mandat internaţional în cazul Kosovo şi acum a făcut acelaşi lucru.

4. Kremlinul şi-a restabilit încrederea prin petrol-dolari, dar avea nevoie şi de o victorie militară în afara Rusiei.

5. Moscova a dorit să creeze anumite condiţii favorabile în cazul „conflictelor îngheţate” tot de ea, dar în acelaşi timp a testat terenul să vadă reacţia Occidentului, care a fost neadecvată acţiunilor Rusiei.

6. Războiul împotriva Georgiei a mai avut o ţintă - Ucraina. Vladimir Putin afirma mai devreme că aceasta poate ajunge divizată în două, dacă va merge pe calea integrării euroatlantice. Rusia a dorit să demonstreze în Georgia seriozitatea afirmaţiilor sale.

Trupele georgiene rezistă, dar se pare că maşinăria de război rusească şi-a atins scopurile militare. Europa a reacţionat neadecvat chemând ambele părţi să se abţină de la acţiuni militare, egalând atacatul cu uzurpatorul. Totuşi, credem că Europa a înţeles, măcar acum, cu cine are de a face. Acţiunile Rusiei vor avea repercusiuni practice, dar şi politice de durată.

În termen mediu, din punct de vedere politic, Ucraina are un rol serios în soluţionarea conflictului transnistrean. Kievul ar putea, în sfârşit, să înţeleagă faptul că atitudinea sa, pe care în limbaj diplomatic o vom numi din cale afară de maleabilă, faţă de autorităţile transnistrene trebuie să se oprească aici. Pe ea o paşte acelaşi pericol, într-o măsură mai mare decât RM şi Ucraina va avea nevoie de toţi aliaţii în asemenea circumstanţe, în particular de cei care sunt în situaţii similare. Tot în termen mediu politic, Rusia va obţine o întărire a celui mai mare oponent al ei în SUA, candidatului republican la preşedinţie John McCain, care critică Moscova pentru autoritarism şi atacuri nefondate asupra Georgiei şi Ucrainei.

În termen scurt şi mediu, din punct de vedere practic şi politic, atacul rusesc va duce la o schimbare a politicii europene şi eventual a unei solidarizări a UE privind relaţiile cu Moscova şi acestea nu vor fi relaţii tocmai bune, chiar dacă limbajul diplomatic va spune altele. Imediat, în contextul practic, preşedinţii statelor baltice şi al Poloniei au făcut declaraţii, în calitate de membri ai UE şi NATO, că nu vor lăsa Georgia baltă. Am văzut mai devreme că Lituania a fost capabilă să impună UE să discute cu Rusia subiectul Moldovei şi Georgiei. Acum mult mai multe state ale UE vor fi mai deschise în a susţine balticii în vederea unor acţiuni concrete pentru a opri efectiv Rusia şi a schimba lucrurile în susţinerea Georgiei.

Doar o singură ţară, care este într-o situaţie dificilă cu un conflict îngheţat pe teritoriul său, nu a făcut nicio declaraţie - Republica Moldova. Credem că autorităţile de la Chişinău se amăgesc dacă, în sinea lor, cred că cedările pe care le fac Rusiei le vor scuti de la ocupaţia RM. Poate nu pe cale militară, dar o asemenea ocupaţie poate avea loc. În situaţia în care UE îşi va schimba atitudinea faţă de Rusia şi, probabil, va susţine serios Ucraina, RM ar trebui să-şi schimbe orientarea de la un parteneriat strategic cu un agresor la integrarea deplină, inclusiv politică, cu o Uniune a prosperităţii şi libertăţii. Iar societăţii civile, partidelor politice şi oficialităţilor din Moldova le adresez următorul apel: Georgia are nevoie de susţinere acum şi chiar dacă Moldova a trecut prin stihia naturii, cred că este nevoie de a se organiza pentru crearea unui fond de asistenţă financiară Georgiei imediat!

Balticii ameninta Rusia!

Iata mai jos una din primele reactii adecvate la actiunile Rusiei, chiar la nivelul a patru presedintei membri ai UE si NATO. Mai clar nu se poate - absolut admirabil! Se asteapta si alte actiuni, iar noi...

In context, vreau sa aduc la cunostinta societatii civile si a tuturor celor interesati de situatia din Georgia, ca societatile civile din statele baltice picheteaza activ ambasadele Federatiei Ruse!

Ulterior, eventual azi seara sau mai probabil maine dimineata (azi voi fi nitel ocupat si voi merge la euTV, la 20.00), voi plasa non-paperul Georgiei privind razboiul declansat de Rusia asupra sa.

--------------------------

Joint Declaration of the Estonian, Latvian, Lithuanian and Polish Presidents on the Situation in Georgia

09.08.2008

We, the leaders of the former captive nations from Eastern Europe and current members of the European Union and NATO– Estonia, Latvia, Lithuania and Poland – are extremely concerned about the actions of the Russian Federation against Georgia.

We strongly condemn the actions by the Russian military forces against the sovereign and independent country of Georgia.

Following the unilateral military actions of the Russian military forces, we will use all means available to us as Presidents to ensure that aggression against a small country in Europe will not be passed over in silence or with meaningless statements equating the victims with the victimizers. To this end we intend to urge our governments to take the following positions in discussions and to raise these concerns in the European Union and the North Atlantic Council:

- Can the current Russian authorities be called adequate strategic partners of the EU;

- Can the family of European democratic countries pursue a mutually beneficial dialogue with a country that uses heavy military armour against an independent country;

- It is pointless to continue a “visa facilitation” program with a country that does not meet even the minimal requirements set by the EU and which uses visa facilitation to issue Russian Federation passports to foreigners and then abuses this EU given privilege to claim intervention rights such as "we are protecting Russian citizens" in South Ossetia.

- The actions of the Russian Federation in Georgia should influence the talks with the Russian Federation, including negotiations on the new Partnership and Cooperation Agreement.

We underline the obvious bankruptcy of Russian “peacekeeping operations” in its immediate neighbourhood. The Russian Federation has overstepped a red-line in keeping the peace and stability in the conflict zone and in protecting Russian citizens outside its own borders.

The EU and NATO must take the initiative and stand-up against the spread of imperialist and revisionist policy in the East of Europe. New international peacekeeping forces should be created as the current setting proved to be ineffective.

We regret that not granting of the NATO’s Membership Action Plan (MAP) to Georgia was seen as a green light for agression in the region.

We believe that the EU and NATO as the key organizations for European and Transatlantic stability and security should play a leading and crucial role in securing freedom, security and prosperity of countries not only in the EU but also in the neighboring European area.

It a litmus-test for the credibility of the EU and NATO to solve the conflict in its immediate neighborhood and to prove for all EU and NATO members, aspirant countries and democratic partners that it is worth being members and partners of these organizations.

This Declaration is open for the accession by the leaders of other democratic countries.


President of the Republic of Estonia Toomas Hendrik Ilves
President of the Republic of Latvia Valdis Zatlers
President of the Republic of Lithuania Valdas Adamkus
President of the Republic of Poland Lech Kaczyński


Office of the President
Public Relations Department
Phone +372 631 6229

GEORGIA ON MY MIND !!!

Am cateva secunde la dispozitie si nu pot, chiar daca cu o intarziere, sa nu scriu ceva despre Georgia, unde am stat un an, pentru a solutiona conflictul georgiano-sud osetin, Georgia, unde lasat prieteni si unde am lasat o parte din inima mea. Sunt un om care crede in relatii bune cu multe state, inclusiv cu Federatia Rusa, dar si altii, acum insa nu Rusia face ceea ce vrea, nu ce trebui... Asa ca Georgia capteaza toata atentia si simpatia mea.

Cred ca urmarim cu totii ce se inatmpla in Georgia, asa ca nu este nevoie de multe informatii. Nu de asta scriu acest post, dar pentru ca sunt cu gandurile acolo, iar cu ochii aici.

Deci, totusi, cateva momente, scurt - care apar in razboul de dezinformare impotriva Georgiei:

1. TAB/BTR georgian distrus de osetini ieri, in schimburile de focuri cu asa-nuimitele forte georgiene, apartinea de fapt Fortelor de Mentinere a Pacii georgiene, deci care se aflau acolo de multa vreme si iesau constant in patrulare... adica, nu trupelor de infanterie care cica "atacau" Osetia de Sud. Adica, atacul era cam fabricat, desi schimburiel de focuri au fost aprige si se apropiau fortele terestre si un deznodamant, cine stie care...

2. Fara indoiala Georgia a decis, IN FINE, sa trimta trupe in Osteia.

3. Georgia a fost bombardata doua zile in sir de pe teritoriul Federatiei Ruse... ASA E!!!

4. Ieri seara georgienii au oprit unilateral focul si intre 18.00-24.00 si le-au propus osetinilor negocieri, daca opresc bombardamentele. Bombardamentele satelor georgienie au continuat...
- Avioanele rusesti au bombardat oraselul Gori si satele din apropiere, pasnice...
- Aproape de ora 24.00 georgienii au ripostat si au declarat ca vor reinstala ordinea constitutionala. Imediat au fost acuzati de tradare de rusi si osetini, oare nu petru ca abea asteptau sa-i declare pe georgieni culpabili (vezi de ce nu opreau focul...)?

ASA E!

SA NE INFORMAM SI GANDIM !

Daca vreti inca cateva randuri mai piparate si nedeontologice, dar cred (cu rima) logice, cititi la Read More aici:

Si acum cateva randuri de "directe" si "rele" cu georgieni si oarecum "moldoveni" - e razboi si Georgia din tot timpul avea optiunea aceasta. DIN TOT TIMPUL a existat SI un plan militar la ei!

Georgia, fara indoiala, vroia sa-si restabileasca teritoriul! Georgia e un stat! Rusia nu si-a permis o asemenea umilinta, nu-i asa? Nu o sustin nicicum, mai cu seama ca fiind o autocratie, a omorat la stanga si dreapta, furand cecenii noptile din case - autocratiile sunt barbare! Dar statul e stat, cel putin acolo! Teoriile celor care spun ca nu mai poate exista un stat-natiune sunt teoreme depasite de realitati, noi nu suntem in Europa. Noi suntem in zona unde Rusia stie ca ea este un stat si toti ceilalti trebuie sa fie sub mana ei. E un lucru obiectiv si nu tine de teorii, tine de realitati! Georgia este un stat tanar, dar si ea vrea sa-si restabileasca teritoriul, care i-a fost sustras chiar de o autocratie, aceeiasi autocratie, de altfel...

Georgia vroia din tot timpul sa invinga - dar ce om intreg la cap ar afirma ca nu exista asemenea stat, orice stat, care sa nu vrea sa invinga!!!???

Cine vrea sa piarda?!
Cine vrea sa fie umilit?!
Cine vrea sa fie atacat si sa nu sa se apere?!
Cine vrea sa fie lipsit de toate si sa mai si plece capul, ca sabia, dupa cum se stie...?!
Cine vrea sa fie un pierdant ordinar?!

Cei care n-au demnitate, n-au neam si isi schimba "pozitia" ca o ... Stiti voi!

Georgia, Domnilor, nu este o partenera, ea este un partener!!!

Ea, anume ea, este respectata! In Georgia nu trebuie sa ai sau sa nu ai incredere, cu ea totul e clar. Asa a fost clar si cu statele baltice. Cine varsa sange pentru neam este respectat, cine lupta pentru libertate este respectat! Librtate=Respect!

Georgia, iti va fi greu, poate iti va fi extraordinar de greu, poate lucrurile nu vor merge asa cum ai planificat sau, asa cum iti este obiceiul, ai decis emotiv dar ferm, dar Georgia - pentru VERTICALITATE si dorinta de a fi LIBERA primesti tot RESPECTUL meu! Si stiu ca nu doar al meu!

Te urmarim Georgia!

Dumnezeu sa te ajute!!!.

Moldova – balet între Rusia şi România

Articolul de mai jos a fost publicat de Revista 22 de la Bucuresti.

E o perspectivă poate mai geopolitică, poate mai puţin geopolitică, dar în anumit fel explicativă, deşi nu numaidecât critică, care încearcă să dea câţiva din factorii ce influneţează relaţia Chişinău-Bucureşti în contextul presiunilor deja tradiţionale exercitate de către Rusia asupra Republicii Moldova.

Toate drepturile pentru republicare, citat, etc îi aparţin revistei. Articolul a fost publicat marţi 15 iulie 2008 în versiunea hard (pe hârtie) şi va apărea în format electronic în curând pe situl revistei - care este următorul: Revista 22.

Multumesc cu această ocazie Revistei 22 pentru publicare şi sprijin editorial profesionist!

-------------------------------------------------

Moldova – balet între Rusia şi România

Lazăr Comănescu şi-a încheiat recent vizita în Republica Moldova, stârnind comentarii contradictorii. „Răţoială“, „dezgheţ“, „pantomimă diplomatică“, „tăcerea miniştrilor“ şi „au găsit limbă comună“ sunt doar câteva dintre cuvintele utilizate de jurnalişti pentru a descrie vizita ministrul de Externe de la Bucureşti. Relaţiile moldo-române pot fi uşor caracterizate „tradiţional proaste“, dacă privim din perspectiva ultimilor 15 ani. Evident, tradiţia a fost întreruptă în timp, dar a rămas în linii mari valabilă şi acum. În general, politica externă a Republicii Moldova a înregistrat în aceşti ani fluctuaţii permanente şi nu doar în relaţiile cu România, dar şi cu ceilalţi actori de pe scena internaţională. România, totuşi, prezintă interes pentru Republica Moldova atunci când poate promova interesele occidentale ale Chişinăului. De aici şi prieteniile de moment cu preşedintele Traian Băsescu sau cu georgianul Mihail Saakaşvili sau ucraineanul Viktor Iuşcenko, care se produc pe fundalul unor relaţii mai proaste cu Rusia sau al unor alegeri din Republica Moldova. Astfel, preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a declarat la începutul acestui an că ţara sa este ostaticul jocului geopolitic al marilor puteri, subscriind filosofiei locale de a-şi ajusta linia politică internă şi externă după interesele actorilor dominanţi.

Filosofia de „ostatic“ este acum vizibilă în relaţia cu Rusia. Politica Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), aflat la guvernare din 2001, a fost dintotdeauna să-şi lase o opţiune de rezervă. Acest fapt explică iniţierea de către preşedintele Voronin în 2005 a unor consultări cu Vladimir Putin, la doi ani de când relaţiile cu Rusia s-au răcit, în urma refuzului liderului de la Chişinău de a semna Memorandumul Kozak, de reglementare a crizei transnistrene. Relaţia cu Rusia a ajuns să domine agenda contactelor Republicii Moldova cu România, NATO şi, parţial, cu Uniunea Europeană. Preşedintele Voronin a început, astfel, încă în 2005, pregătirile pentru campania electorală din 2009, în care tema soluţionării conflictului transnistrean va domina agenda.

Comuniştii de la Chişinău, dorind să utilizeze subiectul transnistrean în scopuri electorale, au încercat să negocieze direct cu Moscova. Liderii moldoveni au răcit relaţia cu Bucureştiul poate datorită unor sugestii de la Moscova, conform cărora dialogul transnistrean va fi reluat doar atunci când Republica Moldova va prezenta asigurări că nu se va uni cu România, adică prin semnarea de către România a Tratatului de bază şi Tratatului de frontieră.

Miza electorală era următoarea – Chişinăul propune Moscovei un pachet de documente prin care separatiştii ruşi de la Tiraspol vor obţine veto în parlament şi în subiecte de securitate internaţională, integrare europeană şi alte subiecte de politică externă, dar şi internă. În schimb PCRM organizează alegeri cu participarea măcar de formă a transnistrenilor şi le câştigă. Chişinăul spera să obţină şi susţinerea mediatică a Moscovei, prezentă masiv în Republica Moldova. Astfel, printre moldoveni, „primul canal“ al televiziunii ruse este cel mai vizionat, cu o încredere de peste 90% în rândurile populaţiei din Moldova, iar prim-ministrul rus Putin şi actualul preşedinte Dmitri Medvedev se bucură în Republica Moldova de o popularitate de peste 70%, adică aproape de două ori mai mare decât cea a preşedinţilor Voronin sau Băsescu. Fără îndoială, comuniştii ar putea să cedeze Moscovei în schimbul unor declaraţii pozitive despre Vladimir Voronin şi PCRM din partea lui Putin şi Medvedev făcute la televiziunea rusă, atât de credibilă în Moldova. Printre condiţiile puse de Moscova se află răcirea relaţiilor cu România şi semnarea Tratatelor de bază şi de frontieră.

Aşa s-ar putea explica de ce Chişinăul a recurs în ultimul timp la condiţionarea semnării Convenţiei privind micul trafic de frontieră de semnarea ambelor tratate. Argumentul este slab, pentru că România a recunoscut Republica Moldova încă în 1992 în frontierele sale de acum. Problema Chişinăului este că Federaţia Rusă nu a răspuns în niciun fel, se pare, propunerilor venite din Moldova. Mai mult, Rusia pune noi condiţii pentru a reveni la masa de negocieri. De obicei, în soluţionarea conflictului transnistrean, Moscova cere Tiraspolului să spună ceea ce ruşii cred, dar nu pot declara oficial. Astfel, separatiştii au cerut Chişinăului să semneze un Tratat, prin care este recunoscută existenţa a două state – Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistreană. Acest scenariu nu a fost luat în calcul la Chişinău.

Liderii PCRM nu mai sunt credibili la Moscova, după refuzul lor de a semna Memorandumul Kozak. De altfel, presa de la Chişinău afirmă că Rusia investeşte deja în alte personalităţi politice din Republica Moldova. Încă în luna iunie a acestui an se relata despre reactivarea unor organizaţii susţinute de Moscova. În iunie a fost anunţată crearea a două organizaţii proruseşti, cea mai importantă fiind „Prietenii Rusiei“, în care a fost cooptat fostul prim-ministru al Republicii Moldova Vasile Tarlev, cu un rating de popularitate înalt în Moldova, dar şi Mihail Formuzal, liderul regiunii autonome Găgăuze, din sudul Republicii Moldova, care afişează tendinţe de separatism.

Într-un asemenea context, Republica Moldova îşi va modifica relaţiile cu România cât de curând se poate. Vizita ministrului Lazăr Comănescu este tocmai un asemenea semnal, de vreme ce vizita a fost iniţiată chiar de Chişinău. Într-adevăr, în lipsa unei reacţii pozitive a Moscovei, Partidul Comuniştilor de la Chişinău, în tradiţionala sa manieră, îşi caută din nou o portiţă de scăpare prin încălzirea relaţiilor cu Bucureştiul. Însă nu trebuie să înţelegem că autorităţile de la Chişinău sunt disperate şi vor cădea ca mărul copt în mâinile Bucureştiului. Relaţiile pe care Republica Moldova şi le-a construit cu statele baltice, în particular Lituania, îi permit să negocieze direct şi putem spune cu relativ succes cu Uniunea Europeană, fără România. Poate şi imaginea proastă europeană a unui stat certăreţ cu vecinii i-a motivat, eventual inconştient, pe oficialii moldoveni să-şi repare din imagine, dar nu şi din interese – acestea rămân neschimbate pentru alegerile din 2009. E posibil că acum Chişinăul să „sperie“ Rusia cu o relaţie mai bună cu România, în acelaşi timp încercând să obţină de la Bucureşti semnarea acestor două tratate în speranţa să „îmbuneze“ Moscova.

Romania-Moldova, Rusia-UE

O saptamana in urma, la 16 iunie 2008, am fost invitat sa vorbesc, impreuna cu Dan Dungaciu, prof. Brezianu, Vlad Spanu si Vladimir Socor, la un seminar international organizat de catre Institutul pentru stinte politice si relatii internationale a Academiei Romane si Fundatia Moldova de la Washington, despre Republica Moldova si integrarea sa europeana si relatiile cu NATO.

In cadrul seminarului a fost discutata situatia pre-electorala cu tot cu deficientele de democratie (Dan Dungaciu), dar si relatiile RM-Romania (Brezianu), precum si solutionarea conflictului transnistran (Socor). Organizarea acestui seminar a avut loc la Muzeul Cotroceni, cu alte cuvinte chiar sub aripa presedintiei romane. Faptul ca acesta a fost un seminar care a fost organizat dupa patru ani de la ultimul eveniment de acest gen, precum si faptul ca a fost primita aprobarea pentru desfasurarea acestui seminar la Cotroceni denota ca subiectul este de un interes deosebit in contextul actual al relatiilor, proaste, cu Romania.

Evenimentul a fost "acoperit" intr-o maniera extensiva de catre Moldova Suverana si anumite persoane si servicii din Republica Moldova, care au atacat seminarul si organizatorii sai fara sa mentioneze direct ca e vorba de acest eveniment. Cum este posibila o asemenea performanta - ei bine, voi face publicitate Moldovei Suverane si voi spune ca desi pare neverosimil - este adeverat.

La 17 iunie, ziua imediat dupa seminar, aceasta publica o "opinie a unui cititor", un articol care se numeste "Atacuri romanesti asupra neutralitatii tarii noastre" si care de cativa amici a fost asociata cu scrisul unei persoane apropiate unui consilieri din Presedintia RM.

A doua zi Moldova Suverana primeste ajutor calificat - "proba" de "conspiratie globala" asupra micei tari Moldova, care precis este tinta a toata lumea dimprejurul nostru, care toti vor sa ne cotropeasca - totusi, multa lume presupune ca aceasta "mostra" ar fi "ajutor de la "organe"". Acest "articol", care seamana a raport-paranoie atat de specifi enigmaticelor "organe" - afirma ca mai toti absolventii institutiilor de invatamant din Romania sunt "spiuni rumani". Ma intreb in a cata generatie? Ma intreb ce sa spun despre cei care au absolvit in Rusia? Sau Marea Britanie, or poate Franta, or, poate Doamne fereste(?), in Israel?

Si cum Republica Moldova este, daca sa ne uitam drept si sa gandim asa cum scrie aghentu 007 de la Moldova Suverana, o tara mica - asta inseamna ca toti suntem aghenti si ne spionam unul pe altul, numai ca inca nu ne-am depistat unii pe altii, sau poate ne-am depistat dar nu recunoastem si continuem un joc dublu, sau poate... stop, ca ajung s agandesc ca absolvent al FSB-ului rusesc... glumesc, cred.

In fine s-a ajuns si la atacuri la persoana - iar co-organizatorul seminarului Dan Dungaciu a avut aceasta "onoare" de la Moldova Suverana, in care s-a scris sa despre asa-zise pseudo-seminare de integrare europeana, fara sa mai zica care anume, sau unde. Ori poate iarasi o fi scris articolul un alt mare "spion", sau, cine stie, vre-un alt "organ", ca doar nu le-au tradus din alte limbi, de exemplu romana sau alta.

Mesajul de final al Moldovei Suverane este - nu atrageti atentia la tot felul de seminare organizate cu sau de romani despre integrarea europeana a Republicii Moldova, de parca am trebui sa intelegem ca integrarea europeana nu mai este importanta?

Si ce sa credem noi, locuitorii Republicii Moldova, unde tocmai Moldova Suverana are un statut, nu si mesaj, special, constructiv... ei, iata ca personal voi crede ca situatia e mai proasta decat ni se pare si asta pentru ca acoperirarea mediaica din partea celelilalte mas-media din Moldova a lipsit aproape cu desavarsire(exceptie Radio Europa Libera si... Unimedia, despre care puteti specula "europeneste" cat doriti, dar faptul e fapt). Si tot aceasta pe fundalul afirmatiei organizatorilor ca invitatia a fost transmisa la toate agentiile din Republica Moldova si reactiilor dedicate, de trei zile in sir, a Moldovei Suverane...

O astfel de reactie la un seminar este simptomatica pentru realitatile ce ne asteapta pe parcursul anului 2008 si in 2009? Sa vedem impreuna, totusi, mai departe. De fapt, la seminar s-a vorbit mult despre ce se intampla in Moldova, dar mai putin despre ce se intampla in Romania vizavi de Moldova. Motivul este ca majoritatea participantilor au avut impresia ca la Bucuresti nu exista o viziune clara, pur si simplu o intelegere, despre situatia din Republica Moldova si ce trebuie de facut in conjunctura actuala. Fostul Prim-Ministru Roman a amintit ca uz acord putea fi semnat, dar acum se pare ca situatia s-a schimbat. Adevarat, dar atunci nimeni nu stia cum se va schimba situatia, nici macar situatia din Romania. Toti ne credem vesnici(?), chiar si guvernarea actuala de la Chisinau asa se crede, asa s-au crezut si se vor crede alti aflati la guvernare? Sau, poate, pana la urma, nimic nu-i vesnic pe pamant...

Romania de acum, se pare, oscileaza intre declaratiile partidelor si figurelor politice utilizand subiectul Republicii Moldova pentru un efect politic intern, fara sa mai tina cont de de efectul in RM si, pe de alta parte, intre teama de a strica si mai mult relatiile cu autoritatile de la Chisinau, dar si in speranta unor schimbari (de vis, se pare). Chisinaul oficial de acum este multumit - un asemenea comportament este exact ceea ce isi dorea de dreagul unei relatii mai bune cu Rusia. De fapt, schimbari in 2009 pur si simplu nu vor fi, spun "taind in carne vie",ca sa fie clar - barometrele actuale arata ca procentajul la alegeri poate varia astfel incat din partidele deja in Parlamentul RM - PCRM ar putea lua 32% din voturi, AMN vre-o 12-14%, iar PPCD, PD si PL putin asupra pragului de 6%, pe cand PLDM e pe sau pe-sub prag, iar PSD-PDS nu trec si au scopul sa-si mentina in mainile lor macar orasul Chisinau, ca altfel dispar. Am menitionat la Bucuresti si faptul ca "Presedintele tuturor cetatenilor RM" le-a indicat cu cine sa voteze, intr-o maniera care, iata, nu corespunde promisiunii sale pe care a facut-o cu cateva zile anterior la Bruxelles sa asigure alegeri libere si corecte - am in vedere interviul sau de la NIT din 30 mai, dupa ce pe aripile euforiei europene a spus - votati PCRM, PD si PPCD. Democratie...

Nu stiu daca mesajul privind cum va evolua situatia politica din Republica Moldova a fost inteles de oficialii din Romania. Totusi, am inteles ca in sala au fost prezenti responsabili de la MAE-ul roman, Directia Relatii cu Romanii de Pretutindeni (ah, rumanii istia), dar si de la Presedintie. Am mai vazut in slaa pe cineva care discuta subiectul Moldovei si cu Prim-Ministrul roman. Am auzit ca reprezentantii oficiali din Romania au incercat sa afle cat mai mult despre politica actuala a guvernarii comuniste vizavi de Romania de la persoane care discuta cu guvernantii de la Chisinau. Am sugerat si eu, in discursul meu, ca reprezentantii Romaniei sa inceapa un dialog cat mai activ cu autoritatile din Republica Moldova, indiferent de dificultatile acestei incercari. Se pare ca tocmai ca sa confirme prezenta acestor difcultati, chiar oficialii de la Chisinau au refuzat zilele astea vizita lui Geoana - presupun ca cineva si-a amintit de declaratiile cum trebuie tratata Moldova cand se poarta "urat" cu Romania. Insistenta de a veni la Chisinau este o parte necesara si doar un prim pas pentru Romania. Despre celelalte voi vorbi in timp si, cu putina intelegere, voi face referinte si la relatia noastra cu Ucraina.

In fine, evolutia relatiilor cu Romania, dar si cu Ucraina este, de fapt, ostateca relatiilor cu Rusia si procesului electoral din Republica Moldova. Desi Presedintele Ucrainei incerca sa vina la Chisinau pentru a normaliza relatia pe axa Kiev-Chisinau-Bucuresti si a incerca sa discute subiectul transnistrean, cred ca o asemenea tentativa este sortita esecului pana Moscova va purta Chisinaul oficial "de nas". Iar Moscova intentioneaza sa faca exact asa. In asemenda circumstante Moldovei ii vor fi utili acei avocati despre care spune acum ca nu are nevoie - atat de Ucraina, cat si de Romania, perceptuta in Europa, deschis sau in soapta, drept aliatul natural al Moldovei si care e considerat de populatia Moldovei drept stattul care poate contribui cel mai mult la integrarea noastra europeana, dar vom avea nevoie si de Lituania, Slovenia, Croatia, Polonia si nu in ultimul rand de SUA si multi altii. Relatiile cu Rusia sunt importante, dar trebuie sa intre in albia normalitati, nu subsidiaritatii.

--------

Iata ca despre aceste fapte am si vorbit in interviul publicat astazi in ziarul Timpul, pe care-i multumesc pentru faptul ca sunt integrationisti europeni pe baricade, asa cum veti vedea si din interviul facut de ei cu mine - il puteti citi in format electronic daca click-ati aici: http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=795&idRubric=8218&idArticle=18661

Emotional - no fear, Moldova!

This is an emotional outcry to myself, and not a political message, this is a reminder of who we are and possibly of who we can become, don't read it if you dislike emotions, official rigidity and reason are not compatible with this writing, these are just writer's feelings of the moment, raw feelings, so don't try to place this message into a literary sphere, it isn't an art message, but it is not a report either, it is about me and it is about us, for me and us to understand, for you to try to listen

We live it, we are part of here and see it every day, it happens to us, not to anyone else, it is not a fiction, it is a reality, we are people, not stock, we are poor, not stupid, many of us know the words of "important people" and their "enemies"

loyalty, clan, trust, secrecy, devotion...

All of us, who think and do not speak, know what these words mean, us, being brought up with the most important proverb here that says "the bent head will not be cut by the sword", being brought up with the idea "obey!" or face the consequences, thinking and being afraid of that, we know we've seen, in our hidden hearts, what these words mean

insecurity, fear, blindness, lack of knowledge, tirany and totalitarianism...

You know it as well, you know what we talk about, seeing children foolishly shouting what they can not do and being threatened and intimidated, just like we were, hiding, but they are children nonetheless! We are no more.

Don't hide!
Don't stand apart!

In Brussels - promises of democratic elections. The real thing – in Chisinau Municipal Council.

Pentru versiunea in limba romana mergeti pana la sfarsitul acestei postari si apasati “read more” si se va deschide versiunea extinsa, adica cea engleza, urmata mai jos de cea romana. Romanian version - click below on Read More link, at the end of this post (it will open both English [first] and Romanian [below the English version]).

-----------------

Just two weeks ago, the European officials asked the leadership of the Republic of Moldova in Brussels to ensure free and democratic elections in 2009. These elections are supposed to be a test of democracy in the Republic of Moldova, in fact a test of democracy of the governing communist party and a trial of sincerity regarding those communist leaders’ statements according to which we should build “Europe, here, at home .”

“The elections in Moldovan Parliament in 2009 will be democratic and transparent" and “This is the permanent care of the Moldovan authorities" answered the President of the Republic of Moldova to the European officials. The President reiterated these promises to its population as well, once again, at his return to Moldova, in a discussion with mass-media.

Can we actually find here any promise of the same democratic behavior in the Chisinau Municipal Council, and other administrative units in Moldova where the majority of the seats do not belong to the governing party since last elections? Probably this is not the case, because it seemed to some local “shrewd” politicians that on 28 May in Brussels there was a an exchange about 2009 elections mainly. This discussion comes, as we understand, as a result of the worsened political climate. However, the Brussels discussions on 2009 elections seemed less to indicate towards the current local political atmosphere that came after local elections, while focusing on the 2009 – we understand, of course, that, as everywhere, in Moldova the politics are a continuous process and the 2009 elections indeed will be built upon the results of 2007 local elections, with the same participants and sometimes nearly similar approaches, call it policies if you like.

While mentioning 2009 elections context, it might seem to a local observer that such a link is less observed by the governance, although there is an indirect recognition of the problems that the local administrative units are facing. We mean those electoral units where people voted other parties than the communist one. And, as we know, those units were threatened to receive no funding from the central State budget, a promise that is still in effect, after Brussels visit. The impression is that the 2009 promises of democratic elections are disconnected from the political life on local level and from those problems that still continue in Chisinau and other units not under communist control. It, therefore, seems that somehow Moldovan democracy arrears from the past, including those stemming from the power struggle of the 2007 local elections, although valid until today, have been presented as having nothing to do with 2009 – and that is not the case.

These days new problems were created in the Chisinau Council, where the power struggle is far from “democratic and transparent”. In general political terms this is happening after the strong advise given by the Head of the Moldovan State, in an interview to a subsidiary TV station, on 30 May, to its populace, to vote in 2009 only three certain political parties (his and two that he supports), a fact that is indeed “transparent”, however if we see the President of Moldova as a person that represents ALL the citizens of his country... That advise also comes after Brussels promises. Another recommendation, after the Brussels promises of democratic and transparent elections, broadcasted in Vladimir Voronin’s interview was a strong advise to Chisinau town citizenry to revoke the current Liberal Mayor through a referendum that will be started (by whom?), in autumn.

Against this background, we should now look at the current situation in the Chisinau Municipal Council, where a few political parties (social-democrats, communist and others) “elected” in a secretive, separate meeting, last Friday an alternative Chairman of the Council, creating chaos and disarray, since these “elections” resulted in two Chairmen pretending for one chair.

Perhaps we should ask ourselves how true are the following presumptions and speculations of discrepancies between statements and deeds on example of Chisinau Council – and since these are speculations, we can go far enough. A social-democratic party initiated the “alternative” elections of the Chairman of the Chisinau Municipal Council – it just happens that one of social-democrat leaders quickly gets rid of lawsuits against him (previously initiated by the communists, as it was speculated), those lawsuits were considered as tools of communist political pressure, while now there is little talk about it, those lawsuits were meanwhile quietly solved in a justice system that is under unrecognized communist influence. Furthermore, a component of this social-democrat party is present in the Moldovan Parliament and currently votes some of the laws in line with the communist party. Finally, the very same social-democrat leader that initiated the "coup d’état" in the Council, as a result of these “alternative” vote is elected as the Chair of this important Municipal body. The vote is supported by the… communist party and other political bodies in good relations with the communist party. Perhaps not by accident exactly the same time when the local social-democrats and communist were staging this spectacular split, with raised voices and threats in the Municipal council, the local branch of the PRO-TV showed, in its news broadcast the pictures of unusually active police presence with additional posts around the Municipality, just a few days after police removed its presence from the Municipality under pretences of lack of personnel?

One can say that this is a large amount of speculation – for some it can be true, however, when we see that one thing is promised in Brussels and on the other hand there are actions in local Councils that come against these “democratic” promises, the only thing that one can do is to speculate. One can wonder if this is the “transparency” of the governing act, or is this the solution for strengthening the democracy in a “vertical” style? Are we facing another event that is only interesting for the local political parties, because these are mere speculations, or because this is too uncomfortable topic right now, since there are 2009 elections coming, which are more important for the future (whose)? The past practices, however, lean over 2009 elections, the temptation is not gone, appeasing promises can not substitute the reality on the ground – the voters of Chisinau, which are almost a third of the country, are important enough for the governance in 2009 elections as well. Should we, therefore, understand that “Europe, here, at home” differs in statements and implementation – are we all suggested to believe that 2009 will be in 2009, while 2007 results and current struggles are “just another story” that one shouldn’t look into? The simple voter might be tired and confused to care.

-----------

Daca apasati pe read more veti deschide versiunea completa a postarii, care include atat versiunea engleza cat si cea romana. In “geamul” nou care se va deschide prima va fi versiunea engleza, deci pur si implu mergeti mai jos pe pagina si gasiti versiunea romana.

La Bruxelles – promisiuni de elegeri democratice. Realitatea – in Consiliul Municipal Chisinau

Doar doua saptamani in urma, oficialii europeni au cerut la Bruxelles alegeri libere si democratice in 2009 de la conducerea Republicii Moldova, aceste alegeri urmand sa prezinte un test al democratiei in Republica Moldova, de fapt un test al democratiei a partidului comunist de guvernamant si o incercare a sinceritatii declaratiilor facute de liderii comunsti privind dorinta de a construi "Europa la noi acasa".

"Alegerile in Parlamentul Moldovei din anul 2009 vor fi democratice si transparente" si "Aceasta este grija permanenta a autoritatilor moldovenesti" a raspuns Presedintele Republici Moldova oficialilor europeni. Preseditele a reiterat aceste promisiuni si populatiei inca o data la revenirea in tara, in cadrul unor discutii cu mass-media.

Vedeti undeva o promisiune ca totul va fi democratic si in Consiliul Municipal Chisinau sau alte unitati teritorial administrative in care majoritatea, de la ultimele alegeri locale, nu este detinuta de catre partidul de guvernamant? Probabil nu este cazul, pentru ca unor politicieni “smecheri” locali li s-a creat impresia ca pe 28 mai la Bruxelles s-a discutat mai mult despre alegerile din 2009. Intelegem ca o asemenea discutie de la Bruxelles vine in rezultatul unei deteriorari a climatului politic.Totusi, se pare ca discutiile la Bruxelles au indicat mai putin in directia climatului politic actual de dupa alegerile locale, dar s-au axat pe alegerile din 2009 – intelegem, evident, ca tot asa cum si in alte tari, si in Moldova politica este un proces continuu si nu exista rupturi in politica, iar alegerile din 2009 vin in urma celor locale din 2007 si la ele participa aceleasi partide cu aproape aceleasi atitudini, numiti-le politici daca doriti.

In timp ce mentionam alegerile din 2009, unui observator local i-ar parea ca in cazul partidului de guvernamant se evita conexiunea dintre situatia politica in alegerile din 2007 si 2009, chiar daca exista o intelegere indirecta a problemelor unitatilor administrative-teritoriale din Moldova in care populatia a votat, democratic de altfel, alte partide decat partidul comunist. Stim ca aceste unitati au fost amenintate ca nu vor primi fonduri din bugetul de stat, o promisiune care intelegem ca este inca valabila, chiar dupa vizita la Bruxelles.Se creaza impresia ca promisiunile privind alegerile democraice din 2009 sunt deconectate de viata politica de nivel local si de acele probleme care continua in Chisinau si alte unitati care nu sunt controlate de partidul comunist. Asftel, pare ca restantele democratice din alegerile locale trecute, desi sunt valabile astazi, sunt prezentate drept pobleme care nu au nimic comun cu 2009 – ceea ce nu este cazul nostru.

Chiar ziele treucte au aparut probleme noi in Consiliul Municipal Chisinau (CMC), unde lupta pentru putere este departe de a fi “democratica si transparenta”. In termeni politici generali aceste lupte se intampla dupa indemnul insistent al sefului statului, de la postul de televiziune subsidiar NIT, de a vota doar anumite trei partide (al lui si cele doua pe care le sustine), un indemn cat se poate de "transparent", dar daca il privim ca Presedintele care reprezinta TOTI cetatenii tarii… Acest indemn vine, de asemenea, dupa promisiunile din mai de la Bruxelles. O alta recomandare, care vine tot dupa promisiunile de la Bruxelles privind alegeri democratice si transparente, am fost si ea transmisa in aelasi interviu al lui Vladimir Voronin catre cetateni orasului Chisinau – prin aceasta se recomanda ca cetatenii sa sustina procedura de revocare a primarului liberal, care va fi pornita (de cine oare?) in toamna.

Sa privim acum, pornind de la circumstantele expuse mai sus, la situatia actuala din Consiliul Municipal Chisinau, unde cateva partide politice (social-democratii, comunistii si altii) au “ales” intr-o sedinta secretoasa si separata, vinerea trecuta, un Presedinte al Consiliului “alternativ”, creand haos si dezordine, deoarece aceste “alegeri” au rezultat in doi Presedinti care pretind la acelasi scaun.

Poate ca ar fi bine sa ne intrebam pe cat de adevarate ar fi urmatoarele presupuneri si vehiculari privind discrepante intre declaratii si actiuni, luand drept exemplu cazul Consiliului Chisinau – si deoarece acestea sunt doar presupuneri si vehculari, putem merge destul de departe in aceste presupuneri. Astfel, un partid de formatiune social-democrata a initiat alegerile “alternative” a Presedintelui Consiliului Municipal Chisinau – poate este intamplator, dar tocmai unul din liderii acestui partid a reusit sa rezolve relativ repede problema proceselor de judecata pornite impotriva sa (initiate de partidul comunist, se zice), iar noi ne amintim ca acele acuzatii legale au fost considerate drept metode de presiune politica din partea partidului comunistilor asupra partidului sau, pe cand acum nu se mai discuta despre acele presupuse incalcari legale, care acum sunt rezolvate in cadrul unui sistem judiciar despre care se spune ca se afla sub o nerecunoscuta influenta comunista. Mai mult ca atat, o componenta a acestiu partid social-democrat a inceput sa voteze unele legi in Parlamentul RM impreuna cu partidul comunist. In fine, chiar acest lider social-democrat care a initiatia acest “coup d’etat” in Consiliu, a fost ales in urma acestui vot “alternativ” drept celalalt Presedinte al acestei importante structuri municipale. Votul este sustinut de catre… corect, partidul comunstilor si alte formatiuni politice in relatii mai bune cu partidul de guvernare. Poate ca nu intamplator tocmai in acea zi cand social-democratii si comunistii pregateau aceasta scindare impresionanta, cu vorbitori cu vocea ridicata si amenintari, postul de televiziune PRO-TV emite un reportaj conform caruia in zona imprejurul primariei sunt aduse posturi aditionale a politiei, intr-un numar neobisnuit de mare, tocmai cateva zile dupa ce politia si-a retras postul de la Pirmarie acuzand lipsa de personal?

Cineva ar putea spune ca facem multe presupuneri – aceasta ar fi adevarat pentru unii, dar in conditiile in care una se spune la Bruxelles si pe de alta parte in Consiliul Chisinauian sunt intreprinse actiuni carevin impotriva cestor promisiuni “democratice”, nu ne raman decat presupunerile. Sa presupunem, deci, ca aceasta ar fi "transparenta" actului de guvernare la noi, sau aceasta ar fi solutia pentru “intarirea democratiei” intr-un stil al “verticalei puterii”? Or suntem din nou in fata unui eveniment interesant doar pentru partidele politice din Republica Moldova, pentru ca acestea sunt doar simple presupuneri si nu este un subiect comod acum, cand vin alegerile din 2009, care sunt mai importante pentru viitor (viitorul cui)? Practicile trecutului isi lasa umbra si asupra alegerilor din 2009, tentatia nu a disparut, promisiunile impaciutoare nu pot substitui realitatea de pe teren - votantii din orasul Chisinau, adica aproape o treime a tarii, sunt destul de importanti pentru guvernare si in alegerile din 2009. Sa intelegem, deci, ca "Europa la noi acasa" este diferita in declaratii si implementare – oare ni se sugereaza sa credem ca 2009 va fi in 2009, iar rezultatele si lupta actuala ce rezulta din 2007 este doar “o alta poveste”, pe care nici nu trebuie sa o observam? Votantul simplu poate fi prea obosit si derutat ca sa mai pese.