luni, 28 iunie 2010

AIE trebuie sa nu faca nimic daca ne-am teme sa nu supere PCRM

Inca o data despre Decret (si iesirea din decret:)

Interviul de dimineata la Radio Europa Libera.

Doar cateva randuri:

Europa Liberă: În ce măsură dle Lupan împărtăşiţi părerea că respectivul decret ar fi un cadou oferit cu prea multă uşurinţă PCRM care a primis să iasă din boicot şi să vină în Parlament pentru a relua, cum au afirmat liderii comunişti, lupta pentru caracterul ireversibil al democraţiei în Republica Moldova?

Vlad Lupan: „Partidul Comuniştilor primeşte în permanenţă cadouri din partea Alianţei în asemenea circumstanţe dacă e să mergem confrom logicii respective, pentru că orice face Alianţa oricând PCRM este împotrivă şi atunci dacă scopul AIE este să nu supere Partidul Comuniştilor atunci ar trebui să nu facă absolut nimic.”

Cititi tot la Radio Europa Libera:
Oportunitatea unui decret contestat
http://www.europalibera.org/content/article/2084369.html

vineri, 25 iunie 2010

Decretul lui Ghimpu – necesara și controversata ultima redută

Cei care uită trecutul, sunt condamnați să îl repete
(interpretare a faimoasei fraze „Cei care nu pot memora istoria,
sunt condamnați să o repete” de filosoful George Santayana)



“Orbire strategică” unilaterală
Semnarea Decretului Președintelui Republicii Moldova privind declararea zilei de 28 iunie 1940 drept Zi a ocupaţiei sovietice a stârnit o furtună în “lingurița” politică din Republica Moldova.

Anumiți analiști au interpretat frazele, sensul vizibil al Decretului, unii chiar au reușit să menționeze momentului apariției acestui document, dar au făcut-o se pare doar din punct de vedere electoral și unilateral.

Nici un comentator cât de serios din Republica Moldova, care cunoaște realitățile de acasă, dar și de peste hotare, însă, nu a menționat un element important – Decretul a apărut exact în momentul în care în plan internațional sunt în plină desfășurare discuții privind conexiunea retragerii trupelor ruse din Republica Moldova cu negocierile „secrete” cu Rusia pe tema acordurilor de controlul armamentelor internaționale. Ori comentatorii nu cunosc acest „secret” știut de toată lumea, ori evită intenționat să o spună, adică se fac că plouă, pentru ca să smulgă ceva procente în electorală pentru partidul pentru care vor vota.


Apariție necesară, la țanc

Zilele trecute autorul acestor rânduri, membru a Colegiului militar, a fost întrebat foarte clar – care este poziția Republicii Moldova vizavi de retragerea trupelor ruse? Rămâne oare Republica Moldova ferm pe pozițiile sale? În contextul actual, când se negociază acorduri noi privind controlul armamentelor cu Rusia, adică documente care vor înlocui prevederile din Acordurile de la Istanbul 1999, partenerii noștri externi aveau nevoie de o confirmare, de un mesaj clar și neechivoc, și acum – Republica Moldova rămâne pe pozițiile sale!

Acest mesaj a fost transmis exact când era nevoie de el – astfel, mai multă lume se pare că se face că plouă când vorbește în termeni detașați de motivele apariției Decretului – de fapt un motiv absolut central, care este menționat și de serviciul de presă a Președinției “Decretul prezidenţial mai stipulează ca Federaţia Rusă, în calitatea sa de succesor de drept al Uniunii Sovietice, să-şi retragă necondiţionat, urgent şi transparent trupele şi armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova.”

Nu cunoaștem cine a sugerat Președintelui Ghimpu includerea subiectului retragerii în Decret, dar modalitatea de exprimare și momentul sunt optime, ba chiar ideale.

Nodul în papură – sau de ce unii nu ar fi acceptat o Hotărâre de Parlament
Nici un partid din Republica Moldova, chiar dacă este apropiat Kremlinului, nu poate să-și permită să critice direct această parte de decret – de aceia, conform zicalei populare “hai sa-i căutăm nod în papură”. Astfel suntem astăzi martori ai unei parade a „analizelor” politice (ele chiar politice și or fi), care caută să lovească în continuare anume în PL, defavorabil Kremlinului și jocurilor sale de influență politică și transnistrizare a Republicii Moldova. Al cui joc atunci sprijină anumite persoane, media, inclusiv televiziuni când intenționat lovesc într-un partid al AIE, al „cinstei și onoarei” altor partide sau a populației acestei țări?

Este absolut evident că anumite partide, chiar și din AIE nu ar fi votat nici măcar în Parlament pentru o declarație privind retragerea trupelor ruse, atât de necesară acum Republicii Moldova. Or o astfel de declarație ar periclita relaţiile lor cu Kremlinul, inclusiv cu partidele ruseşti care au semnat parteneriate de colaborare. Deci apariţia unei Hotărâri ai Parlamentului la acest subiect nu ar fi fost “pragmatică” acum…

Trebuie să fie că anumite personalități publice şi politice în Republica Moldova evită în mod intenționat să vadă ceea ce este vizibil și din avion – faptul că Moscova pregătea terenul pentru negocierile privind ne-retragerea din Moldova pe plan internaţional, combinându-le cu negocieri în Moldova şi cu Moldova în situația noastră de criză şi pre-electorală.

Putem presupune că Federația Rusă aștepta de la partenerii săi politici de la Chișinău exact inversul decât o declaraţie clară că trupele ruse trebuie să plece. Oare care ar fi fost acum acel partid, care şi+ar fi permis să voteze o astfel de declaraţie, chiar dacă absolut necesară Moldovei pe plan internaţional, în parlamentul Republicii Moldova acum?

Tăcerea mieilor?
Faptul că Moscova aştepta “tăcerea mieilor” de la Chişinău este absolut evident.

În asemenea circumstanţe devenea imposibilă adoptarea unei Hotărâri de Parlament tocmai acum când era nevoie de o exprimare fermă şi publică a poziţiei ţării noastre – astfel lui Ghimpu revenindu-i rolul ingrat de a emite un Decret Prezidenţial, un document public, prin care să fie eliminate căi de retragere de la poziţia ţării noastre conform căreia trupele ruse trebuie să plece necondiţionat, fără subterfugii “electorale” către PCRM sau “pragmatice”.

Şi dacă nu este suficient de clar, ar fi bine să luăm aminte de cinci elemente centrale, care s-au produs în ultima jumătate de an:

1. Faptul că Moscova spunea una vizavi de Republica Moldova şi pregătea alta - acest lucru este vizibil după ce Kremlinul a pregătit terenul pentru ne-retragere, atunci când a semnat cu Ucraina o declarație in mai 2010 prin care vecina noastră de la Est accepta că retragerea să se producă conform documentului Smirnov-Voronin-Medvedev din 18 martie 2010 de la Moscova, adică după soluționarea politică a conflictului. În popor o astfel de formulare se traduce laic “la paștele calului”.

2. Gazpromul a intentat dosar Republicii Moldova pentru datorii încă în noiembrie 2009, doar la o lună după instaurarea Guvernului AIE şi nu în mai 2010, după paradă, aşa cum „uitau” unii analişti şi politicieni de-ai noştri. Deci Rusia, care controlează Gazprom, nu a dorit de la bun început să accepte o guvernare AIE şi a lucrat să dezinformeze publicul şi să dezbine Alianţa.

3. Chiar a doua zi după vizita Prim-ministrului Republicii Moldova la Moscova, omologul său rus a declarat că situaţia din Moldova aminteşte de cea din Kîrgîzstan – astfel, decizia de a i flexibili şi pragmatici cu Moscova nu a funcţionat, indiferent de partid, însă astfel Rusia a demonstrat că tocmai ea şi a lucrat la dezbinarea AIE.

4. Rusia a continuat să pregătească terenul de negocieri în favoarea sa pe plan internaţional, eliminând Moldova din ecuaţie, atunci când a semnat declaraţia Medvedev-Merkel, după cea de la Kiev. Chiar dacă Prim-ministrul Moldovei discutăă cu doamna Merkel până la această declaraţie şi reuşeşte să aducă problema Transnistriei pe masa discuţiei, în declaraţia finală dintre Germania şi Rusia ţara noastră nu devine un membru al unui viitor dialog pe probleme de securitate dintre UE-Rusia, inclusiv pe problema Transnistriei.

5. Declaraţiile ruse de la Viena şi reacţiile Ministerului rus de externe – la OSCE Rusia a declarat ieri că nu are de gând să-şi retragă trupele din Moldova sau să schimbe formatul de pacificare, iar astăzi Ministerul de externe afirmă că este convins că motivele reale ale autorilor acestei iniţiative este de a „…distruge actualele mecanisme de asigurare a stabilităţii la Nistru.” Or tocmai Rusia deja a declarat la OSCE că nu are de gând să accepte retragerea şi modificarea formatului aşa numitelor forţe de menţinere a păcii, exact în momentul discuțiilor internaţionale pe acest subiect. Deci este clar că mesajul Decretului era necesar pentru Republica Moldova acum. Iar punctul pe „i” il pune acelaşi Minister de externe rus, care afirmă că „decretul poate deveni începutul unor confruntări politice şi conflicte în societatea multinaţională din Moldova”. Or asta este exact ce a sugerat domnul Putin că oricum va face în Moldova – al doilea Kîrgîzstan.

Electoratul Kremlinului vs Europa
Dacă ne amintim de sondajele de opinii de câţiva ani în urmă, o parte din electoratul nostru îşi dorea doar un singur partid în Republica Moldova, nici măcar două. Acelaşi votant credea că Rusia va fi partenerul strategic al Moldovei pe când ţara noastră se va integra în Europa. Recent un analist străin a spus că Moldova trebuie să-şi determine calea, ori să meargă spre integrare cu Europa, or să meargă la Moscova şi să ceara zonă economică liberă cu Rusia – dar, am adăuga noi, să uite de democraţia europeană.

Cei care afirmă că Rusia este puternică şi poate distruge Moldova şi tocmai de asta ar trebui să fim atenţi cu ea, uită că Moscova implementează oricum o serie de acţiuni în defavoarea Alianţei pentru Integrare Europeană încă din noiembrie 2009. AIE pur şi simplu nu este favoritul Moscovei, iar orice alta structură ar presupune revenirea la „democraţia menajabilă” a Kremlinului. Deci nu Decretul sau PL e problema, dar faptul că AIE stinghereşte Federaţia Ruse să câştige în negocierile privind retragerea trupelor ruse din Moldova. Nu există un a doilea Istanbul, aşa că ultima linie a apărării este deja acasă. Faptul că unii lideri politici nu văd problema decât din perspectiva electorală, este negativ sau naiv.

Relaţia cu Rusia în acest moment este una importantă, dar importantă nu trebuie să însemne ineptă şi naivă, nu putem călca în permanenţă pe aceiaşi greblă – paralela istorică recentă este servită de politica AIE faţă de regimul din Tiraspol. Astfel, autorităţile Republicii Moldova credeau că dacă vor fi maleabile cu Smirnov, acesta nu va avea argumente să unească electoratul transnistrean împrejurul său în viitoarele „alegeri” – astfel, Guvernul a cerut UE şi SUA ca acestea să elimine interdicţiile de călătorie pentru liderii separatişti în Europa. Smirnov, însă, a orchestrat cazul Vardanean ca să continue să creeze o imagine negativă a Chişinăului. Indiferent de ce face Chişinăul, cealaltă parte nu uită de interesul său şi îl promovează prin alte metode.

În acelaşi fel, este naiv să credem că abordarea „capului plecat” faţă de Moscova va determina Kremlinul să fie mai domol cu Moldova. Acum se discută noile documente privind controlul armamentelor în Europa şi retragerea trupelor ruse, acum a fost nevoie de o poziție fermă a ţării noastre exprimate public şi neechivoc. Nu este o chestiune pur şi simplu electorală, este o problemă de viitor. Republica Moldova se va afla în curând sub presiune, în ce priveşte poziţia sa fermă privind retragerea. Astfel, va fi nevoie de unitatea Alianţei pentru Integrarea Europeană tocmai împrejurul ideii de retragerii necondiţionate a trupelor ruse din ţara noastră.

Dacă ascundem capul în nisip, sau vom declara că această problemă nu există, sau că este una electorală, cei din afara Moldovei oricum vor vedea că pericolele la adresa RM nu dispar. Sperăm că situaţia creată cu apariţia acestui decret să motiveze liderii AIE să ea în consideraţie situaţia Moldovei pe arena internaţională, dar şi necesitatea unei coeziuni ai AIE atunci când vor veni cu o poziție consolidată privind retragerea trupelor ruse, parte componentă a Decretului Prezidenţial.

Vlad Lupan
Analist politic
25 iunie, orele 18:02