marți, 1 aprilie 2008

Ce vom spune la Summitul de la Bucuresti? sau jocul geopolitic al tarilor mici

am asteptat sa treaca 1 aprilie:) ca sa scriu mai multe despre Summitul NATO si iata:

Ieri jurnalistii discutau despre faptul ca Presdintele Voronin merge la summitul NATO sa ceara garantarea neutralitatii. Am fost intrebat daca va primi o asemenea promisiune. Este absolut evident ca nu si printre altele am incercat sa spun ca unul idn motivue este chiar prozaic – daca e vorba doar de NATO, atunci aceasta alianta nu poate da garantii de neutralitate „prin definitie”. Ea este o alianta de aparare, prin tratatul de la Washington si nu de garantare a neutralitatii, care nu este stipulata de vre-un document. Si atunci ce mesaj va avea delegatia oficiala a Republicii Moldova la Bucuresti si de ce ar exista motive pentru impacienta?


Intr-adevar, este de inteles o asemena reactie a presei, daca ascultam doar ce a spus Presedintele tarii in interviul sau recent de la sfarsitul lunii martie, cum ca Moldova s-ar afla in mijlocul unui joc geopolitic intre marile puteri. Interviul vine tocmai inaintea Sumitului si face conexiune cu acesta. Un alt lucru important pentru retragerea trupelor ruse din Moldova, insa, nu a fost mentionat de cei care au ascultat interviul – Presedintele vorbind inaitea Summitului despre negocierile privind Tratatul FACE. De aceea, vom reveni la rapoartele anterioare ale presei si expertiilor pentru ca sa punem lurcurile intr-un context mai larg.

No gurantees sau o schimbare de curs?
Credem ca in realitate Vladimir Voronin stie foarte bine ca NATO nu poate garanta neutralitatea tarii si astfel de afirmatii s-ar putea sa fie semnal de schimbari de curs:
1. No guarantees – neutralitatea este evident solicitata de Rusia si ar trebui sa fie oferita, conform spuselor sefului statului si a membrilor guvernului acetuia in ultimele sale interviuri si conferinte, de catre actorii internationali din formatul transnistrean 5+2, adica SUA, UE, OSCE, Ucraina si Rusia, deci nu si NATO. Din aceleasi motive institutionale pe care le-am descris mai sus, o presupusa garantare a neutralitatii Moldovei nu o pot oferi nici UE si nici OSCE.

Dar, ceea ce este astazi si mai important decat formalismul, logica organizationala si jurisprudenta, este faptul ca din Occident vin semnale politice clare ca o astfel de garantare nu este posibila de catre asemenea actori importanti ai vietii internationale cum este SUA.

Credem ca reprezentantii de la Chisinau, totusi au solicitat intrevederi cu oficialii americani si alte delegatii importante, pentru, cel putin, a discuta subiectul conflictului transnistrean si problemelor (nu garantarii) privind neutralitatea. Asa cum spuneam, credem ca Occidentul/SUA va respinge garantarea neutralitatii ceruta insistent de catre Federatia Rusa si promovata, iata, de Chisinau. SUA nu va accepta o neutralitate impusa Moldovei de catre Kremlin, care, probabil, isi doreste o neutralitate a RM fara o solutionare a conflictului. Un trade-off partial, de moment, pentru ca sa lase alte parghii pe mai tarziu.

SUA vor reaminti ca astfel de decizii sunt dreptul suveran al unui stat. Aici, vom mentiona inca o data ca ca neutralitatea Moldovei este deja inscrisa in constitutie, precum si faptul ca nu toate statele neutre, inclusiv occidentale, au un garant al neutralitatii acestora. Deci argumentul Moscovei nu va tine.

2. Schimbare de curs? – Daca privim din perspectiva afirmatiei Presedintele RM ca tara noastra sta sa priveasca evolutiile geopolitice de la o parte, atunci vom mentiona ca, din pacate, asemenea afirmatii sunt usor interpretabile ca recunoasterea incapacitatii de a utiliza situatia internationala in favoarea sa, o slabiciune de ordin intern, institutional. Pe de alta parte, asa cum mentionam mai sus, este posibil ca asemenea afirmatii sa fie un semnal de deschidere pentru o noua (si a cata) turnura spre vest a actualei guvernari, care dezamagita de faptul ca solutionarea transnistreana nu va avea loc in 2008 sau 2009, va incerca o revenire atenta spre, cum se zice la Chisinau, “vectorul” european. Experienta de pana acum a occidentalilor era ca declratiile de acest gen urmeaza a fi intelese asa cum sunt, fara sa se incerce sa fie gasita o perspeciva.

Ceea ce urmeaza da vazut, totusi, este daca RM va avea capacitatile necesare sa intervina in jocul geopolitic, tot atat de indraznet cum a pornit dialogul bilateral cu Moscova.

Tratatul FACE si graba de a negocia neutralitatea
Un lucru la care nu a reactionat presa a fost declaratia Presedintelui Voronin, in acelasi interviu, ca situatia geopolitica dinanitea Summitului de la Bucuresti tine si de negocierile privind Tratatul FACE (Tratatul privind Fortele Armate Conventionale din Europa). FACE a fost adoptat in 1990 si interzicea stationarea trupelor straine (citeste rusesti) pe teritoriul altui stat (citeste Republica Moldova), fara acordul acestuia. Conform documentelor semnate in urma negocierii Acordului de adpatarea a FACE la Summitul de la Istanbul din 1999, toate trupele ruse urmau sa paraseasca Republica Moldova, iar principiul acordului statului gazda continua sa fie prezent si in versiunea noua a Tratatului. Rusia a initiat negocieri care au culminat in 1999, pentru ca era interesata sa schimbe retragerea din Moldova si Georgia pentru posibilitatea de a obtine cantitai mai mari de armamente grele in zona sa europeana, in special in Caucazul de nord, dar si pentru a obtine intrarea statelor baltice in acest tratat inoit. Odata cu stabilirea unui control relativ asupra Ceceniei, atitudinea Rusiei s-a schimbat. In acelasi timp Federatia Rusa continua sa perceapa expansiunea NATO la est tot mai ostil si incepe sa-si realizeze tot mai mult interesele sale energetice si necesitatea de a controla din aceasta perspectiva zona Marii Negre, care acum poate deveni coridor americano-european de alternativa energetica, sub protectia NATO, de altfel. Deci, ea nu isi mai doreste acele schimburi pe Moldova, etc. in cadrul FACE, dar unul si mai favorabil, cu un control mai mare in zona europeana. Astfel, Moscova declara moratoriu asupra participarii la Tratatul din 1990 si elimina unul din argumentele serioase pentru retragerea trupelor sale din Republica Moldova.

Pentru a solutiona problemele de securitate de pe continentul european, actualemnte SUA negociaza cu Rusia, cu blagoslovul NATO, pe o serie de documente de securitate internationala, unul din care este chiar o noua versiune a Tratatulului FACE. Deoarece moratoriul Rusiei expira in curand, este de asteptat ca una din etapele importante pentru acest Tratat sa fie pregatite pentru Summitul de la Bucuresti. Credem ca Presedintele Republicii Moldova a vorbit depsre negocierile privind FACE anume din perspectiva ingrijorarii ca acestea pot avea si rezultate relaiv negative pentru Republica Moldova si chiar o eventuala cedare a pozitiilor privind Moldova din partea SUA si unor membri NATO, care sunt si membri ai UE. De aici si graba de a negocia neutralitatea, prin care Chisinaul vede retragerea rusiei de la noi (iar Rusia vede altceva). O astfel de ingrijorare este de inteles, dar, totusi, vom aminti ca Tratatul FACE nu este unicul argument privind retragerea trupelor ruse, iar pentru intrarea lui in vigoare este nevoie si de acordul unei Moldove mici. E o situatie dificila, dar credem ca in unele momente ale istoriei trebuie sa fim fermi in apararea interselor nationale si, daca sa vorbim despre actiuni practice, sa dam semnale din timp ca o solutie proasta nu va fi o solutie pentru Moldova.

Problema nu este atat conflictul transnistrean, dar optiunea europeana si, respectiv, neutralitatea
De fapt toata discutia despre viitorul Republicii Moldova, relatiilor sale cu Rusia, UE si in fine NATO, nu este o discutie despre solutionarea conflictului transnistrean. Insistenta Rusiei de a ne impune neutralitatea demonstreaza ca aceasta tara este mult mai interesata de neutralitatea noastra in zona coridoarelor energetice din Marea Neagra decat de solutionarea conflictului. Evident putem vorbi de un joc geopolitic, de care noi singuri ne distantam, intr-un mod neprofesionist, dar consecintele lui sunt importante pentru viitor. Rusia deja influenteaza RM prin intermediul conflictului transnistrean si nu credem ca se va dezice de o asemene parghie. Asa cum ziceam mai sus, ea acum incearca sa obtina neutralitatea Moldovei fara sa solutioneze acest conflict. Credem ca un astfel de comportament este concludent pentru optiunile pe care va trebui sa le faca Republica Moldova. Din pacate, acest repetat comportament „pendulant” in politica internationala nu este serios.

IPAP, Planul de parteneriat cu Alianta – un plan uitat la noi, nu si la NATO
Vorbind despre optiunea europeana, vom reveni la un subiect care nici macar nu este in vizorul presei acum, dar care cu siguranta va fi discutat la Summit – implementarea Planului Individual de Actiuni a Parteneriatului (IPAP) cu NATO, atat de neplacut pentru Rusia. Presupunem ca Moscova crede, neoficial, ca tocmai IPAP-ul este acel plan de apropiere „periculoasa” de NATO, a eventualei deziceri a RM de neutralitate. Evident, o asemenea perceptie este denaturata, dar credem ca Rusia ramane ferma in convingerea sa. Deci IPAP este pentru Kremlin „anti-neutralitatea” si poate ca tocmai asa se intampla ca acest plan este discutat de catre presa, opinia publica, partidele politice, dar si guvernare, mult mai putin decat, de exemplu, Planul de Actiuni RM-UE. Fara IPAP, insa, europenizarea tarii noastre nu va fi completa (asa cum am scris in articolul din suplimentul Integrare Europeana, Pas cu Pas al ziarului Timpul – vezi: Transnistria, NATO si alegerile)

Cu siguranta putem afirma ca acest subiect va fi abordat in mod prioritar, imreuna cu cel transnistrean, de catre Secretarul General NATO, Jaap de Hoop Scheffer intr-o conversatie de a sa pe marginea Summitului cu Presedintele Voronin. Sa vedem daca aceasta va ajuta Moldovei sa invete jocul geopolitic al tarilor mici.

--------------------------------------------------------

P.S. Dupa cum am vazut, nu este nevoie de comentat despre lipsa unei solicitari de intrevedere cu Presedintele Basescu, pentru o posibila normalizare a relatiilor cu unul din vecinii RM (in terminologie UE - good neighborly relations...), indiferent de relatie istorica sau pragmatica de integrare europeana, etc.

P.P.S. Summitul la care va participa Presedintele Vornin nu este Summitul NATO (pentru ca RM nu este membru al NATO), dar Summitul Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, care va avea loc paralel cu Summitul NATO si, da, un Summit, cum este, de exemplu, cel al CPEA, poate avea loc si in forma unui pranz de lucru:) Pana la urma la pranz trebuie de vorbit oficial, iar dupa sa te intalnesti bilteral cu actorii importanti, cum ar fi SUA, desi nu stiu daca o asemenea intreedere a fost solicitata - stiti voi?

Un comentariu:

Anonim spunea...

Salut dle Lpan, ma numesc Sandu Vadim si fac masterul la USEM.Vreau sa va rog foarte mult daca puteti sa ma ajutati cu informatiii la tema PESPERTIVELE NATO IN NOILE CONDITII GEOPOLITICE, este tema de la teza de master.Emailul meu este sandu_vadim@yahoo.com va rog sa imi lasati un mesaj cu numarul d-stra de telefon si eu va telefonez.Poate dispuneti de timp sa ne intilnim. O zi buna, la revedere, Sandu