joi, 3 aprilie 2008

Summitul NATO – aproape victorie pentru Moldova, dar fara moldoveni

*lucoarea nu mai vine de la rasarit*

Titlul acestui post descrie situatia in care s-a aflat Republica Moldova la Summitul NATO de la Bucuresti.

Neutralitate, пожалуйста.

Ziceam in postarea de ieri ca Presedintele Voronin nu va putea realmente cere garantarea neutralitatii RM. Am mentionat in Post Post Scriptum ca evenimentul la care participa el, Summitul CPEA, care are loc in paralel cu cel al NATO, poate si chiar va avea loc in forma unui pranz de lucru. Evident nu putea vorbi mult si argumenta intr-un asemnea cadru. Tot ce putea era sa discute subiectul ulterior cu SUA si poate inca 2-3 delegati importante, daca aceastia ar fi acceptat sa se intalneasca cu Presedintele. Nu am inteles sa fi vrut cineva din cei importanti sa discute cu el. Oare este aceasta un semnal despre atitudinea lor fata de ultimele evolutii in relatia RM cu Rusia si cat de seriosi ne cred in incercarile noastre de a-i multumi pe rusi?

Am inteles ca Vladimir Voronin a mentionat ceva despre neutralitate in cadrul pranzului de lucru. Din pacate nu am textul interventiei si din acest motiv voi veni cu doar cateva speculatii scurte – deci, imi vine greu sa cred ca intr-adevar a CERUT GARANTAREA neutralitatii. Da, evident, a vorbit despre neutralitate, dar nu sunt deloc sigur ca a cerut-o, poate a vorbit depsre neutralitate ca unul din obiectivele lui pentru solutionarea conflictului transnistrean, deci a testat terenul, sau poate s-a referit la neutralitatea deja stipulata in Constitutia RM, ceea ce nu este deloc exclus. As sugera sa vedem textul interventiei inainte sa facem concluzii. Si daca, totusi, din cauza unei “proaste alinieri ale astrelor” Presedintele Republicii Moldova, reprezentantul a toata populatia tarii, a facut aluzii prin care ar cere recunoasterea sau chiar garantarea neutralitatii, atunci acest lucru ar demonstra cat de mult s-a rupt de realitatea internationala, ca si cei care-l sfatuiesc sa faca asemenea declaratii, in afara Rusiei. Oricum, nimeni nu va asculta serios asemenea declaratii.

Victoria RM adusa de Ucraina – aceasta totusi ne va separa de Rusia

Ceea ce s-a intamplat azi la aceasta reuniune de varf confirma o discutie pe care am avut-o ieri cu un fost coleg. Spuneam in mesajul meu catre el, ca Ucraina si Georgia probabil nu vor obtine un plan de actiuni pentru aderare (MAP), dar vor obtine un fel de pre-MAP, desi Ucraina avea deja unul. Si totusi, primele impresii sunt mult mai pozitive decat negative. Am vazut ca Germania si Franta au fost ghidate, totusi, de intersele lor, eventual energetice, in relatia cu Rusia, dar oarecum si de dorinta de a se contrapune SUA. Totusi, intersele lor au prevalat si trebuie sa tinem cont pe viitor de acest fapt, atat Ucraina si Georgia, cat si Republica Moldova. Ma tem sa vorbesc despre o tradare a intereselor europene de securitate, a proiectului Nabucco si a stabilitatii regiunii in favoarea unor aranjamente economice suplinite de sentimentalism istoric. Ar fi un pacat sa credem ca nu au existat si alte considerente serioase (nuacelea ca Ucraina si Georgia nu este gata si ca Germania cu Franta nu vorbesc in numel Rusiei...), dar am fi vrut sa stim de acele argumente strategice, cel putin in timp. Pe de alta parte, paharul este totusi mult mai plin. Mesajul este ca Ucraina si Georgia vor intra in NATO si ca nu este nevoie de un alt Summit pentru aceasta. Tousi, nu sunt sigur ca li se va oferi un MAP pana la Summitul din Berlin. Deci mai avem de asteptat, iar pana aunci Rusia stie ca nu are timp sa astepte – aici apare pericolul de la Kremlin, care trebuie evitat de Ucraina si oarecum si de Georgia.

Daca se reuseste confirmarea deplina a unui MAP pentru Ucraina in curand si SUA va depune eforturi sa-l sustina, atunci Republica Moldova poate rasufla nitel mai usurat, in particular in chestiunea conflictului transnsitrean. Fara indoiala in termenul cel mai scurt – incepand cu azi si terminind cu summmitul SUA-Rusia, ramaine valabil pericolul unor rezultate negative pentru Moldova in negocierile ruso-americane pe marginea Tratatului FACE. Totusi, trebuie sa ramanem fermi, iar pe de alta parte rezultatele cu Ucraina ne fac parca un pic mai optimisti, pentru ca acum lucrurile parca inca mai merg spre bine. De aceea, voi repeta ca nu trebuie sa ne grabim sa negociem cu Federatia Rusa neutralitatea sau alte cedari unilaterale (ori in asemenea caz, acestea nu-s negocieri).

Deci, asa cum sugeram in titlul postarii moldovenii nu au contribuit la acest succes pentru Moldova, ei, din pacate, au pierdut vagonul in care trebuiau sa intre, dar se pare ca Ucraina si Georgia ne vor lua cu ele pana la tren, fie el European, fie chiar NATO. Este o mica victorie pentru Moldova, dar, din pacate fara nici un aport, ba chiar in ciuda miscarii noastre spre Rusia.

Ori altfel, fara acest progres modest, dar foarte promitator al Ucrainei, putem sa ne trezim a cata oara singuri in fata ursului, pe marginea unui drum in sens unic, mergand in contrasens. Lucoarea nu mai vine de la rasarit...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Bravo, Vlad. Aprecierile mele pt. aceste ginduri triste, dar adevarate. Astept sa mai citesc ceva interesant si poate mai optimist.