luni, 12 ianuarie 2009

Ganduri vechi despre subiectul cel mai actual si excesiv de dezbatut SAU "Di Undi Iesa Gazali nr.1"

Criza gazelor - o noua non-surpriza

Criza gazelor din 2009 este o non-surpriza si chiar daca e, natural, atat de mediatizata, nu cred ca ar trebui sa batem pasul tot pe loc de atatia ani de zile si sa spui ca uite s-a intamplat ceva nou, cand nimic nou nu se intampla. In maniera ma ironica de a ma critica pe mine (doar cateodata), dupa care sa trec la ceilalti, asa cum povestea un fost prof de-al meu, ca faceau unii britanici pe care el ii cunostea (iar eu ii stimez pe britanici), pentru a nu fi acuzati de critica inegala, imi voi aminti ca am gresit. Cred ca am obosit vara si toamna aceasta sa repet ca exista ingrijorari in ce priveste actiunile Rusiei in iarna aceasta. Iata ca am gresit tara, nu era in mod direct Republica Moldova, nu. Rusia a ochit mai multi iepuri dintr-o lovitura.

Daca totusi e sa vorbim de noutati, atunci, in termeni ironic-exagerati, sunt doua nouati nu prea noi, de fapt:

1. Ca Rusia a lovit si Ucraina si Republica Moldova dintr-o miscare, dar acum si mai multe state decat in criza precedenta.

2. Ca Ucraina a reusit performanta Georgiei - a aratat, INCA O DATA, occidentului in primul rand, care a fost intital reticent sa se implice in solutionarea crizei actuale, adevarata fata a Rusiei (de parca Rusia o ascundea, ori cineva credea ca totul nu e decat un cosmar si doar trebuie sa-ti ciupesti mana si... hop, nu merge).

Deci daca "noutatile", care nu sunt tocmai noutati, se opresc aici, atunci revin la cateva idei mai vechi.

Mi-am mintit de zdrevenelile din anul 2007, cand eu "zburdam" pe e-mail ca sa ma incalzesc - atunci nu scriam pe blog, dar trimiteam comentarii (si digesturi) prin e-mail la un grup marisor de subscribers, analisti politici, diplomati, politicieni. Spre surpriza mea am fost contactat de cativa amici sau cunostinte ca sa fie inclusa mai multa lume pe lista, asa ca daca nu va suparati, voi impartasi acum una din “perlele” mele de pe e-mail din 2007.

Iata ca discutiile de atunci mi-au amintit de renumita fraza a dnei Ostapcuic, fraza care a socat comunitatea academica din Republica Moldova prin simplitatea sa provenienta... adanca si care, vorba lui Ostap Bender, a devenit ulterior renumita - "Nu uitatz di undi iesa gazali !"

Si iata cu memoria unor asemenea slogane "surioase", m-am pus pe cautat prin posta mea electronica ca sa vad ce oare am scris pe atunci si cat de diferita este situatia din 2007 fata de cea din 2009. Este oare mesajul meu nou? Si este, oare, intr-adevar, situatia din 2009 diferita de cea din 2007?

Sa vedem. Mai jos postez e-mailul asa cum a fost scris in 2007, asa ca imi cer scuze pentru unele surprise pe care le veti gasi. Oricum, scriam in timpul liber fiind inca la OSCE.

Deci, incep de la coada (trebuia 1. depedenta, 2 alternativele, 3. perioadfa de tranzitie, retelele locale, dar voi incepe cu ultimul pentru ca am reusit sa includ si cele de mai sus, intr-o masura oarecare). Deci, este un e-mail de-al meu pe marginea vanzarilor retelelor noastre de disributii (interne, in RM) a gazului catre Gazprom. Dar tot aici veti vedea si propunerea mea privind o comisie pe probleme energetice, care cica a fost ulterior infiintata, dar cu rezultat... nul, se pare.

A fost o reactie la un articol a lui V. Socor in Eurasia Daily Monitor din 21 februarie 2007, vol. 4, issue 36, in care relateaza despre o miscare similara a Gazprom in Ucraina (Gazprom eyes oblast-level gas networks in Ukraine).

Ce "coincidenta" cu vanzarile pe tacute a reteleor noastre regionale/raionale, efectuate de catre guvernarea actuala in favoarea Gazprom, fara mare valva, marind dependenta noastra de Rusia=Gazprom, ca sa avem ulterior cu ce sa “ne” jeluim si cum sa “ne” justitifcam cedarile. De ce oare nu ne gandim cum sa rezolvam problema fiind constienti ca avem o dependenta mare de gaz si ce metode sa utilizam ca sa nu patim la fel ca Ucraina? Naive intrebari… dara iata ca scriam ceva la aceasta tema in 2007.

Ei, daca totusi v-am intrigat, da-ti un click pe Read More care urmeaza, cel subliniat si aflati ce am scris: .

E-mail:
Sent: Mittwoch, 21. Februar 2007 18:14
To: Vladimir Lupan
Subject: V.Socor gaze Ucraina - Am "comparat" cu RM


V. Socor a scris un articol interesant despre retelile de distributie de
gaze din Ucraina si Gazprom.

Dupa ce l-am citit am pus pe hartia electronica niste idei de-ale mele
pe care inca nu le pusesem pe hartie consolidat. In cazul Moldovei nici
nu era nevoie, ca la noi si asa toti stiu tot si au planuri bune, dar
care, ma rog, ca doar nu din vina lor, se intampla sa nu fie acceptate
sau implementate. Si atunci, cu ce sunt eu mai rau??? - Vreau si eu sa
fiu erou national, am si eu un plan: sa-mi traznesc in acest e-mail
ideile mele, The Plan al meu, mic si naiv, dulce si care nu supara pe
nimeni. Iaka ase, in absenta unor negocieri "serioase" in fArmatul
5+2849, adica acolo unde rusii coordoneaza zilele trecute pe separatisti
la Moscova si unde spun tuturor despre Chisinau si Tiraspol "oni sami
dolzhni dogovoritsa" iar ceilalti 2849+3 intrevad progrese mari intr-un
viitor apropiat de cel al nostru (sau nu), am hotarat ca acest articol
este si el un food-for-thought care penntru moment merita atentie, in
special prin termenul de comparatie cu vecina Ucraina

Vedets ascet exersisiu post facut-am
-------------------------------
Un exercitiu post factum

O tema care poate nu mai este atat de interesanta Republicii Moldova -
retelele nationale de distributie a gazelor.

Dupa cum am aflat din stirile din 2006 Republica Moldova a negociat
urmatoarele cu Gazprom:
1. Va accepta scumpirea gazului pe rate
2. Va ceda Gazpromului retelele nationale

Aceasta transactie a fost prezentata drept o "victorie", un schimb
favorabil. De fapt ambele decizii de mai sus sunt cedari si nu are loc
nici un schimb (pierderea pierederii perdantilor - sau dupa cum a
reactionat un deputat la acuzatia altui ales al poporului de a fi
printre "perdanti" - "kum mats numit domnuli diputat"). Unicul schimb pe
care putem sa ni-l inchipuim este cel al retelelor pentru datoriile
existente.

Si daca prima este clara si as spune ca trebuia facuta mai demult dupa
exemplul baltic (adica cu preintampinare, nu drept reactie intarziata),
atunci cel de-al doilea "succes" este o pierdere.

Reteaua nationala trebuia dezvoltata, pentru ca este vorba de
potentialul economic al tarii distribuit uniform si despre bunastarea
populatiei care este unul din interesele nationale primare dupa orice
manual politic. Reteaua, deci, trebuia dezvoltata chiar daca crea o
dependenta mai adanca de gazele rusesti, pentru moment. Insa preturile
aveau sa regleze livrarle ca si platile in interiorul tarii, pentru ca
in cazul intreprinderilor care livreaza aceste resurse vorbind depsre
intreprinderi care functioneaza mai mult sau mai putin conform
criteriilor economiei de piata (market economy). In esenta, unui
operator, agent economic independent, al retelelor nationale de
distributie nu ii este interesant de unde intra gazul in tara.
Principalul e sa fie respectat principiul cererei si ofertei cu conditia
ca banii investiti vor fi recuperati prin plati. Daca este agent
economic independent (si nu un conglomerat de Stat) nu poate face
presiuni politice.

Insa la nivel national asmenea "flexibilitate" in vanzari catre
Concernul de Stat Gazprom este regretabila, desi ar exista si ceva
optiuni dupa cum veti vedea mai jos. Reteaua nationala este retea in
primul rand nationala - parte a resurselor nationale.

Daca era vorba de un agent controlabil conform regulilor economiei de
piata atunci nu apareau intrebari privind corectitudinea unei asemenea
tranzactii, insa e vorba de Gazprom. Statului, respectiv, nu-i poate fi
tot una daca este dependent unilateral de un singur izvor extren de
livare sau nu. Astfel securitatea energetica (din investigatia lui Ion
DRAGHISTEANU de pe www.azi.md din 29 ianuarie 2007 se poate intelege ca
securitatea energetica este cea interna, de CETuri, ceea ce nu reflecta
pe deplin definitia corecta a "securitatii energetice" a unei tari),
inseamna asigurarea Republicii Moldova cu energie din mai multe surse,
evident externe, pentru a evita predicamente create artificial si
unilateral, utilizarii resurselor energetice de catre factori externi in
scopuri politice.

Astfel, un stat ar trebui sa-si mentina pachetul de control in retelile
strategice de distributie nationala (pe principiul 50+1) sau sa accepte
un procentaj mai jos cu stipulari contractuale ca impreuna cu
procentajul acesta inca mai detine dreptul de veto. Sa speram ca RM a
facut tocmai un astfel de aranjament, adica cel putin si-a asigurat
dreptul de veto. Insa nu am reusit sa deducem din stirile mass-media ca
un asemenea aranjament sa fi avut loc.

In acelasi timp Guvernul ar trebui sa instituie o comisie care sa se
ocupe de problemele diversificarii surselor energetice, ceea ce este
esenta securitatii energetice a unei tari cu resurse proprii
neglijabile, iar un grup de lucru, incorporand oameni de stiinta
impreuna cu specialisti si responsabili guvernamentali, sa examineze
resursele interne, in primul rand cele de alternativa. Aceste doua
structuri ar trebui sa vina cu un plan pe termen mediu si lung privind
diversificarea surselor de energie externe si interne. Din cate
intelegem se pare ca in RM au aparut structuri de acest fel, dar nu este
tocmai clar daca activitatea lor a mers pe fagasul propus mai sus sau
nu.

Atunci cu o retea de distributie suverana, oricui ii va fi mult mai
greu sa se impuna dublu - adica atat din plan extern cat si din
interiorul Moldovei prin operatorul de distributie nationala - optiunile
politice prin intermediul manipularii resurselor naturale.

Dupa cum ziceam mai sus ar exista iesiri din situatie:
1. Una ar fi consolidarea de catre Stat a actiunilor care
actulamente sunt in mainile altor actionari si cumparearea pe viitor de
la Gazprom a unei parti de actiuni care sa-i dezlege mainile. Putin
probabil ca RM este in stare sa le lanseze intr-o asemenea intreprindere
pana a-si plati datoriile, precum si din cauza ca Gazpromul nu va fi
gata sa se dezica de pachetul de control.
2. O alta optiune ar fi renationalizarea acestor retele nationale.
O asemenea evolutie este de asemenea periculoasa si putin probabila
pentru ca ar provoca atat sanctiuni rusesti, cat si neincrederea
investitorilor occidentali. In situatia actuala o asemenea evolutie nu
i-ar fi prielnica RM.

Deci, deoarece greseala cu vanzarea sau transferul retelelor sunt
inevitabile, nu mai ramaine niimic de facut decat sa ne intreb despre
interesul national. Insa nici una din variantele de mai sus nu este
acceptabila pentru partidele politice din RM, mai cu seama intr-o
perioada pe care putem sa o numi ca una de pregatiri pre-electorale.
Nimeni nu va risca sa-si piarda electoratul din cauza ca au vrut sa
respecte interesele nationale. Vanzarea retelelor nationale de
distributie este tocmai un asemena exemplu.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Stimate dle Vlad Lupan

Revista STARE DE URGENTA realizeaza un sondaj despre imaginea rusilor in viziunea romanilor din Republica Moldova si viceversa. Am dori sa cunoastem si opinia dvs asupra ecestei realitati.

Va invitam sa raspundeti la intrebarea (bineinteles daca doriti): Cum suntem vazuti de catre rusi, ce imagine au ei despre noi si respectiv ce imagine aveti dvs despre rusii din Basarabia?

Asteptam raspunsul dvs pe aceasta adresa electronica – alexandruburuiana@yahoo.com


Ancheta va fi publicata in editia din luna februarie (pana la 10 februarie), 2009.
Pana atunci puteti urmari numarul 1 din acest an al Revistei Stare de Urgenta care poate fi gasit in chioscurile S.A Moldpresa si Omniapresa incepand cu data de 15 ianuarie 2009.

Va multumim anticipat si va dorim un an nou cat mai reusit!


Cu cele mai bune ganduri!

Alexandru Buruiana

SGR
Revista Stare de Urgenta
http://staredeurgenta.wordpress.com/