luni, 11 august 2008

Georgia a căzut pradă provocărilor ruseşti

Am scris duminica ziua un articol pentru Timpul care a fost publicat luni. Criticam lipsa de reactie de la noi, atat oficial cat si civil. Intre timp parca si opinia publica si politica se mai dezmorteste, asa sciopatand. Reactionam foarte greu.
Iata mai jos articolul, care poate fi gasit la adresa:

http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=825&idRubric=8537&idArticle=19262

Un fost parlamentar mi-a sugerat din meleaguri indepartate sa citim situl azer:
http://www.day.az/news/georgia/127133.html

Georgia a căzut pradă provocărilor ruseşti

În ultimele zile, două evenimente internaţionale ne captează atenţia - începutul Jocurilor Olimpice şi războiul din Georgia. Rusia a fost prima cea care a transmis imagini de acolo, acuzând Tbilisi de declanşarea unui război în Osetia de Sud. Din păcate, aceleaşi acuzaţii le-am auzit ieri la unul din posturile cu renume internaţional, BBC. Este rezultatul războiului informaţional pornit de Rusia contra Georgiei, o dezinformare preluată, iarăşi, de presa europeană.


Realitatea este alta - de câteva luni Rusia aduce întăriri militare în zona separatistă a Abhaziei şi creşte tensiunile în Osetia de Sud. Deşi schimburile de focuri în zona abhază nu au încetat din 1993, tensiunile din ultimele luni, în particular de după Summitul NATO de la Bucureşti au fost ridicate de către Rusia la un nivel foarte periculos. Doar câteva săptămâni în urmă presupuneam că aceste tensiuni nu vor trece într-un conflict armat, pentru că Rusia a fost preîntâmpinată de către SUA şi Europa. Moscova, însă, simţea nevoia să acţioneze cât mai curând şi a aşteptat momentul cel mai potrivit pentru a distrage atenţia de la un asemenea atac - Jocurile Olimpice.

Aşadar, realitatea din Georgia este diferită de cea pe care o prezintă uneltele de propagandă ruseşti. Pe parcursul lunii iulie şi august au fost atacate de câteva ori forţele georgiene, aflate în satele din apropierea Osetiei de Sud. Trebuie să ştim că Ţhinvali este un orăşel, un centru administrativ al unei regiuni muntoase cu doar 70.000 de locuitori. Această „capitală” se află la mai puţin de un kilometru de „frontiera” cu Georgia, pe marginile orăşelului se află suburbii controlate de Tbilisi, iar tot teritoriul seamănă cu o zebră unde liniile albe sunt controlate de Tbilisi, iar cele negre de separatişti. Nici pe departe o situaţie ca în RM. Mai mult, nu există o familie georgiană sau osetină din zonă care să nu fie înrudită cu cealaltă etnie.

Situaţia din zona abhază era mult mai gravă, cu schimburi de focuri mai intense, în particular odată cu sosirea unui contingent rus adiţional. Însă după agravarea situaţiei din Abhazia, care a servit drept o manevră de distragere a atenţiei, Rusia schimbă direcţia de ofensivă şi la 7 august satele georgiene sunt bombardate masiv de către trupele osetine, în fruntea cărora se află comandanţi ruşi sau care sunt controlate de Rusia. Georgia este nevoită să riposteze, doar în apărare. Rusia trimite avioane de luptă şi bombardează zonele paşnice aflate departe de linia de conflict, iar atacurile masive ale artileriei osetine continuă şi, conform datelor georgiene, sunt suplinite cu atacuri ruseşti. În seara zilei de 7 august, Georgia practic capitulează în faţa atacurilor, preşedintele Saakaşvili numind Rusia cel mai important actor şi garantul soluţionării conflictului. Preşedintele georgian propune negocieri şi introduce un moratoriu la lupte din partea trupelor georgiene pe parcursul a şase ore, în schimbul promisiunii Rusiei să oprească bombardamentele satelor georgiene imediat. În urma unor aşteptări îndelungate acest lucru nu se întâmplă, pentru ca peste un timp Moscova să afirme că a pierdut controlul asupra trupelor osetine, exact aşa cum a afirmat şi în regiunea transnistreană în 1992, când armata a 14-a a lui Netkaciov a luptat pentru transnistreni. Iată că, după peste şase ore de bombardament sălbatic al populaţiei paşnice din satele georgiene de către trupele subordonate Moscovei, georgienii nu mai rezistă şi întreprind atacul asupra osetinilor şi Ţhinvali. Rusia atâta şi aştepta - mass-media subordonate Kremlinului transmit imaginile de atac al georgienilor, iar alte surse internaţionale afirmă, preluând comentariile distorsionate ruseşti, că georgienii au dorit să-şi restabilească controlul asupra Osetiei de Sud şi atacul de noapte al georgienilor a declanşat acest război. Un astfel de tratament al evenimentelor nu corespunde realităţilor, după cum vedem.

Mai mult, armata rusească reacţionează într-un timp-record şi intră pe teritoriul Georgiei, afirmând că vine să susţină pacificatorii săi, în realitate atacând trupele georgiene. Faptul că acţiunea militară rusească a fost promptă demonstrează că acest incident a fost o provocare bine pregătită la care, din păcate, georgienii au reacţionat fiind forţaţi de evenimente. În acelaşi timp, vom menţiona că, în conformitate cu dreptul internaţional, nicio armată nu are dreptul să intervină în conflict fără un mandat internaţional, aşa cum a făcut armata a 58-a rusă. Această intervenţie violează normele dreptului internaţional şi integritatea Georgiei şi este conformă, fără îndoială, unui act de agresiune - război! Deci, astfel, se confirmă faptul că Rusia intenţiona, totuşi, să atace Georgia, încă de mai multă vreme, iar Georgia a fost nevoită să se apere, în condiţii inegale, cu atenţia internaţională distrasă la Jocurile Olimpice şi împotriva unei maşini de propagandă ruseşti bine pusă la punct.

De ce Rusia, care a fost avertizată diplomatic să nu întreprindă acţiuni de destabilizare în Georgia, s-a hotărât totuşi să meargă mai departe de destabilizare şi a pornit la război? Există câteva explicaţii, şi anume:

1. Federaţia Rusă era presată de timp, odată cu apropierea deciziei de a acorda Georgiei şi Ucrainei foaia de parcurs pentru a deveni membru al NATO. Moscova, care se opune extinderii NATO la frontierele sale, şi-a pus drept scop să demonstreze că aceste ţări nu sunt „demne” şi suficient de „stabile” pentru a obţine această foaie de parcurs.

2. Europa şi implicit statele europene membre ale NATO sunt extrem de interesate în Georgia în calitatea sa de rută de tranzit al hidrocarburilor (petrol, gaz). Pentru a face Europa dependentă de gazele ruseşti, Moscova avea nevoie să demonstreze că Georgia este prea instabilă pentru a fi o rută de tranzit al energiei, care ar permite Europei să fie mai puţin dependentă de şantajul energetic rusesc.

3. Rusia ameninţase mai devreme că va răspunde la precedentul de utilizare a forţei fără mandat internaţional în cazul Kosovo şi acum a făcut acelaşi lucru.

4. Kremlinul şi-a restabilit încrederea prin petrol-dolari, dar avea nevoie şi de o victorie militară în afara Rusiei.

5. Moscova a dorit să creeze anumite condiţii favorabile în cazul „conflictelor îngheţate” tot de ea, dar în acelaşi timp a testat terenul să vadă reacţia Occidentului, care a fost neadecvată acţiunilor Rusiei.

6. Războiul împotriva Georgiei a mai avut o ţintă - Ucraina. Vladimir Putin afirma mai devreme că aceasta poate ajunge divizată în două, dacă va merge pe calea integrării euroatlantice. Rusia a dorit să demonstreze în Georgia seriozitatea afirmaţiilor sale.

Trupele georgiene rezistă, dar se pare că maşinăria de război rusească şi-a atins scopurile militare. Europa a reacţionat neadecvat chemând ambele părţi să se abţină de la acţiuni militare, egalând atacatul cu uzurpatorul. Totuşi, credem că Europa a înţeles, măcar acum, cu cine are de a face. Acţiunile Rusiei vor avea repercusiuni practice, dar şi politice de durată.

În termen mediu, din punct de vedere politic, Ucraina are un rol serios în soluţionarea conflictului transnistrean. Kievul ar putea, în sfârşit, să înţeleagă faptul că atitudinea sa, pe care în limbaj diplomatic o vom numi din cale afară de maleabilă, faţă de autorităţile transnistrene trebuie să se oprească aici. Pe ea o paşte acelaşi pericol, într-o măsură mai mare decât RM şi Ucraina va avea nevoie de toţi aliaţii în asemenea circumstanţe, în particular de cei care sunt în situaţii similare. Tot în termen mediu politic, Rusia va obţine o întărire a celui mai mare oponent al ei în SUA, candidatului republican la preşedinţie John McCain, care critică Moscova pentru autoritarism şi atacuri nefondate asupra Georgiei şi Ucrainei.

În termen scurt şi mediu, din punct de vedere practic şi politic, atacul rusesc va duce la o schimbare a politicii europene şi eventual a unei solidarizări a UE privind relaţiile cu Moscova şi acestea nu vor fi relaţii tocmai bune, chiar dacă limbajul diplomatic va spune altele. Imediat, în contextul practic, preşedinţii statelor baltice şi al Poloniei au făcut declaraţii, în calitate de membri ai UE şi NATO, că nu vor lăsa Georgia baltă. Am văzut mai devreme că Lituania a fost capabilă să impună UE să discute cu Rusia subiectul Moldovei şi Georgiei. Acum mult mai multe state ale UE vor fi mai deschise în a susţine balticii în vederea unor acţiuni concrete pentru a opri efectiv Rusia şi a schimba lucrurile în susţinerea Georgiei.

Doar o singură ţară, care este într-o situaţie dificilă cu un conflict îngheţat pe teritoriul său, nu a făcut nicio declaraţie - Republica Moldova. Credem că autorităţile de la Chişinău se amăgesc dacă, în sinea lor, cred că cedările pe care le fac Rusiei le vor scuti de la ocupaţia RM. Poate nu pe cale militară, dar o asemenea ocupaţie poate avea loc. În situaţia în care UE îşi va schimba atitudinea faţă de Rusia şi, probabil, va susţine serios Ucraina, RM ar trebui să-şi schimbe orientarea de la un parteneriat strategic cu un agresor la integrarea deplină, inclusiv politică, cu o Uniune a prosperităţii şi libertăţii. Iar societăţii civile, partidelor politice şi oficialităţilor din Moldova le adresez următorul apel: Georgia are nevoie de susţinere acum şi chiar dacă Moldova a trecut prin stihia naturii, cred că este nevoie de a se organiza pentru crearea unui fond de asistenţă financiară Georgiei imediat!

2 comentarii:

nicu spunea...

Vlad, riposta georgiana a presupus existenta unui ordin politic de a ataca osetia de sud in plina forta. chiar daca a raspuns la hartuirea si provocarile osetinilor, georgia a ridicat jocul la alt nivel - cel de actiuni militare masive. si rusia a utilizat acest fapt pentru a retalia in plina forta, brutal si neproportionat. dar "atragerea in capcana" nu ii scuteste pe georgieni de propria parte a responsabilitati (care sigur este nu este echivalenta cu cea a rusiei, dar totusi existenta)

Anonim spunea...

com spunea cineva, "paradoxal, Rusia ii lungeste viata politica lui Saakashvili, iar acesta si-o scurteaza"...:)