marți, 26 august 2008

Poziţia unui grup de experţi cu privire la impactul crizei din Georgia asupra Republicii Moldova

Distribuita oficial astazi la agentia de presa Infotag, la 14.00


Poziţia unui grup de experţi cu privire la

impactul crizei din Georgia asupra Republicii Moldova

Conflictul armat ruso-georgian a generat o criză politico-militară de proporţii de natură să provoace transformări profunde în sistemul relaţiilor internaţionale.

Degradarea rapidă şi fundamentală a mecanismelor instituţionale de cooperare şi a raporturilor dintre Rusia, pe de o parte, şi UE şi NATO, pe de altă parte, marchează începutul unei noi perioade de confruntare, cu implicaţii serioase asupra securităţii si stabilităţii regionale.

Criza georgiană periclitează stabilitatea mai multor state din spaţiul ex-sovietic, percepute unilateral de Rusia ca fiind o zonă a intereselor sale primordiale şi care se confruntă cu conflicte secesioniste, iniţiate şi sprijinite politic, economic şi militar de Federaţia Rusă. Conflictul armat ruso-georgian a demonstrat clar rolul Rusiei de parte în aceste conflicte şi limitele actualului sistem de asigurare a stabilităţii în zonele de conflicte îngheţate.

Avînd in vedere schimbările importante care se prefigurează în contextul internaţional, este necesar ca Republica Moldova să întreprindă o analiză temeinică şi complexă a semnificaţiei acestor evoluţii, să evalueze impactul lor asupra intereselor sale şi să opereze ajustările de rigoare în politica sa externă şi internă.

Dorind să-şi aducă contribuţia la acest demers de analiză şi adaptare, reprezentanţii comunităţii de experţi în probleme de politică externă şi securitate internaţională din Republica Moldova au avut o serie de consultări, convenind asupra următoarelor poziţii:

· Prin declanşarea unei operaţiuni militare de proporţii, atacarea unor obiecte civile şi ocuparea unei părţi din teritoriul Georgiei, Federaţia Rusă a încălcat principiile de bază ale dreptului internaţional şi a comis un act de agresiune împotriva unui stat independent membru ONU.

· Prin acţiunile sale, Rusia şi-a compromis definitiv poziţia de pacificator şi mediator în soluţionarea conflictelor din Georgia, confirmînd rolul său de parte în conflict şi caracterul inter-statal al diferendului ruso-georgian în Abhazia şi Osetia de Sud. Implicarea Rusiei în conflictul transnistrean este similară situaţiei din Georgia şi poate avea consecinţe negative pentru soluţionarea acestuia.

· Decizia de a recurge la folosirea forţei demonstrează determinarea Rusiei de a utiliza toate mijloacele pentru a contracara aspiraţiile de integrare euro-atlantică ale Georgiei şi, indirect, ale Ucrainei, precum şi posibil, ale Republicii Moldova.

· Decizia de a utiliza forţa pentru a-şi promova interesele chiar şi cu preţul unor prejudicii grave pentru imaginea sa în lume, denotă faptul că pentru Moscova oprirea extinderii NATO spre Est şi menţinerea în zona sa de control total a statelor din spaţiul post-sovietic constituie obiective mai importante decît edificarea unor relaţii de parteneriat cu UE şi SUA.

· Faptul că această incursiune militară a fost parţial explicată prin nevoia de a proteja cetăţenii ruşi din Osetia de Sud şi Abhazia creează un precedent îngrijorător în condiţiile în care mai multe state post-sovietice au un număr substanţial de cetăţeni ruşi, iar Rusia poate oricînd interveni şi în alte cazuri, sub pretextul apărării propriilor cetăţeni.

· Agresiunea unui stat-membru al CSI împotriva unui alt stat-membru al acestei comunităţi răstoarnă conceptul cooperării dintre state egale şi independente în cadrul acestei organizaţii şi readuce situaţia la ecuaţia dominării prin forţă a centrului, caracteristică perioadei sovietice.

· Pe fundalul războiului din Georgia, se poate anticipa că Moscova ar putea încerca să demonstreze capacitatea sa de reglementare paşnică a conflictelor din spaţiul CSI, propunînd o soluţie de forma pentru reglementarea conflictului transnistrean, dar care în esenţă ar conduce la consolidarea influenţei Rusiei în Moldova şi blocarea aspiraţiilor de integrare europeană ale ţării noastre.

· In condiţiile radicalizării poziţiei Moscovei cu privire la susţinerea totală a regiunilor separatiste din Georgia şi acţiunilor întreprinse pentru recunoaşterea independenţei acestora, nu este realist de aşteptat ca în cazul conflictului transnistrean Rusia să vina cu o abordare opusă, susţinînd o reglementare viabilă.

· Formatul forţelor de „pacificare” din zona de securitate, instituit în baza Acordului moldo-rus din 22 iulie 1992, este asemănător cu cel din Osetia de Sud, deci Rusia ar putea folosi precedentul creat în Caucazul de Sud acelaşi scenariu pentru a împiedica accederea Republicii Moldova la UE şi intensificarea cooperării cu NATO.

· Evenimentele din Georgia au scos în evidenţă faptul că Ucraina ar putea reprezenta un veritabil „adăpost strategic” pentru Republica Moldova. Moldova este vital interesată în succesul eforturilor de integrare euro-atlantică a Ucrainei şi în dezvoltarea unei relaţii de parteneriat strategic cu statul vecin.

· Urmare a conflictului militar ruso-georgian, Uniunea Europeană manifestă o disponibilitate mai mare de a se angaja activ în soluţionarea conflictelor îngheţate şi de a transmite semnale mai clare de încurajare a aspiraţiilor de integrare europeană pentru statele din vecinătatea sa estică. Evoluţia respectivă reprezintă o oportunitate majoră şi pentru şansele de apropiere a Moldovei de Uniunea Europeană.

Pornind de la cele expuse, considerăm că Republica Moldova trebuie să:

· manifeste prudenţă sporită faţă de posibilele iniţiative ale Federaţiei Ruse privind soluţionarea conflictului transnistrean în afara cadrului stabilit de Legea din 22 iulie 2005 privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene.

· intensifice eforturile vizînd înlocuirea actualului „aranjament de menţinere a păcii” din zona de securitate cu o misiune internaţională de observatori civili şi de poliţie.

· identifice cît mai rapid posibil împreună cu autorităţile de la Kiev şi Bucureşti formule de compromis în vederea depăşirii problemelor care împiedică edificarea unei relaţii de parteneriat strategic dintre Republica Moldova şi vecinii săi.

· întreprindă o reevaluare fundamentală a beneficiilor şi costurilor menţinerii poziţiei sale de membru CSI, coordonînd strîns eventualele ajustări cu poziţia Ucrainei.

· instituie un format de consultări permanente dintre Ucraina şi Republica Moldova în domeniul cooperării europene şi euro-atlantice.

· consolideze colaborarea în cadrul organizaţiilor regionale din care face parte şi Ucraina, in primul rînd în cadrul GUAM.

· iniţieze renegocierea Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului cu NATO (IPAP) pentru a include acţiuni comune de natură să consolideze securitatea Republicii Moldova.

· solicite în continuare ca UE să adopte cît mai curînd posibil mandatul de negociere privind noul cadru juridic dintre Republica Moldova şi UE, fără a lega această decizie de calendarul electoral din Republica Moldova.

· insiste ca acest document să confirme perspectiva de aderare la UE pentru Republica Moldova şi să conţină o clauză de solidaritate, prin care UE s-ar obliga să sprijine Moldova în cazul în care suveranitatea şi integritatea sa teritorială vor fi ameninţate.

· aprofundeze reformele, în primul rînd orientate spre consolidarea instituţiilor democratice, şi să asigure desfăşurarea viitoarelor alegeri parlamentare în deplină corespundere cu standardele şi normele internaţionale.

Experţii semnatari:

· Îşi exprimă disponibilitatea de a discuta pe larg aceste recomandări cu instituţiile abilitate din Republica Moldova, inclusiv în cadrul formatelor existente de colaborare cu societatea civilă,

· Lansează iniţiativa desfăşurării unor consultări şi dezbateri largi privind impactul schimbărilor actuale asupra securităţii şi intereselor naţionale ale Republicii Moldova cu participarea experţilor din societatea civilă, a factorilor de decizie şi a partidelor politice,

· Au convenit asupra iniţierii unui studiu complex privind opţiunile de securitate ale Republicii Moldova în noul context internaţional.

Chisinau, 26 august 2008

Arcadie Barbaroşie, Director Executiv, Institutul de Politici Publice din Moldova (IPP)

Igor Boţan, Director Executiv, Asociaţia pentru Democraţie Participativă (ADEPT)

Eugen Carpov, Ambasador, ex-Viceministru al Afacerilor Externe, fost Şef al Misiunii Permanente al Republicii Moldova pe lîngă Uniunea Europeană

Viorel Cibotaru, Director, Centrul de Informare şi Documentare NATO în Moldova, Institutul European de Studii Politice din Moldova

Victor Chirilă, Director de Programe, Asociaţia pentru Politică Externă (APE)

Ştefan Gorda, Membru al Consiliului de Administraţie APE

Iulian Fruntaşu, Director, Programul Iniţiative Europene, Fundaţia Soros Moldova

Iurie Leancă, Ambasador, Vice-Preşedintele Asociaţiei pentru Politică Externă (APE)

Vlad Lupan, Expert independent

Dumitru Mînzărari, Analist pe probleme de politică externă şi securitate, IDIS „Viitorul”

Igor Munteanu, Director Executiv, Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale, IDIS „Viitorul”

Oazu Nantoi, Director de Programe, Institutul de Politici Publice (IPP)

Vasile Nedelciuc, Membru al Consiliului de Administraţie APE

Iurie Pîntea, Director de programe, Institutul de Politici Publice (IPP)

Nicu Popescu, Cercetător, Consiliul European pentru Politică Externă (ECFR), Londra

Andrei Popov, Director Executiv, Asociaţia pentru Politică Externă (APE)

Eugen Revenco, Director de Programe, Asociaţia pentru Politică Externă (APE), Fundatia Moldo-Lituaniană „Centrul de Studii al Integrării Europene”

Oleg Serebrian, Preşedintele Mişcării Europene din Moldova

Vlad Spînu, Preşedintele Fundaţiei Moldova, Washington, D.C.

Anatol Ţăranu, Director, Institutul pentru Studii Politice si Militare din Moldova

Liliana Viţu, Analist independent, Magistru in Studii Europene

Radu Vrabie, Coordonator de Programe, Asociaţia pentru Politică Externă (APE)

Un comentariu:

goooooood girl spunea...

Good good good......