luni, 13 aprilie 2009

Era instabilitatii comuniste

Era instabilitatii comuniste

Nicu Popescu

Receptionat direct prin e-mail de la autor, 10 aprilie 2009


Timp de opt ani Partidul Comunistilor a incercat sa asigure o anumita stabilitate politica care se baza pe trei piloni: crestere economica, centralizare politica si rolul presedintelui Voronin. Paradoxal, dar toti acesti factori se transforma rapid in cauze ale destabilizarii. Timp de 8 ani Vladimir Voronin a contribuit la consolidarea statului Republica Moldova, dar locul sau in istorie va fi decis de comportamentul sau de acum inainte. Restrangerea spatiului democratic este ca o bomba cu ceas pusa sub viabilitatea Moldovei ca stat.

Iluzia stabilitatii

Majoritatea statelor post-sovietice au trecut prin faze de politica
violenta: Rusia in 1993, Georgia in Noiembrie 2007, Ucraina in timpul
scandalului casetelor in 2002, si Armenia in martie 2008 cand 10
persoane au decedat un urma unor proteste indreptate impotriva
alegerilor prezidentiale fraudate. In Belarus si Asia Centrala –
violenta ca factor politic a fost si mai sistematica.

Pe acest fundal post-sovietic, politica nonviolenta din Moldova era o
realizare importanta. In Moldova majoritatea absoluta a protestelor
din cei 18 ani de independenta au fost pasnice (cateva exceptii sunt
protestele din fata primariei in 1998 si dispersarea violenta a
jurnalistilor de la Moldova 1 de catre politisti deghizati in civil in
2004). Protestele au fost nonviolente atat din cauza protestatarilor,
cat si datorita restrangerii manifestate de institutiile de stat,
inclusiv politia. Insa si mai importanta pentru stabilitatea Moldovei
era existenta unui sistem politic relativ democratic care permitea
canalizarea tensiunilor politice in crize politice. Aceste crize se
rezolvau in parlament, prin modificari constitutionale sau caderi de
guvern, dar nu violente stradale.

Restrangerea spatiului politic din ultimii ani a creat bazele unei
instabilitati de fond, deghizata de iluzia unei stabilitatii. In
realitate stabilitatea autoritara suprima procesele normale de
competitie politica. Cu cat mai centralizat si autoritar devenea
sistemul politic din Moldova in ultimii ani, cu atat mai mult crestea
potentialul pentru instabilitate. In conditiile in care sistemul
politic este rigid si centralizat, politica normala si pasnica se
transforma treptat in politica de protest. Si Uniunea Sovietica in
1987 parea stabila, iar peste patru ani nu mai exista.

Violenta genereaza violenta

Cu cat mai restrans devenea spatiul public in Moldova, cu atat mai
mare devenea instrainarea dintre institutiile statului, politie si
cetatenii de rand. In timpul campaniei electorale recente politia a
recurs la o serie de abuzuri impotriva mai multor partide politice si
protestatari individuali. Sigur cea mai mare parte al Ministerului de
Interne isi facea serviciul de asigurare al ordinii publice. Dar
anumite parti ai Ministerului de Interne s-au vazut vizibil implicate
in campania electorala prin intimidarea actorilor electorali.
Atacurile violente asupra unor protestatari pasnici, arestrurile si
intimidarea opozitiei, deschiderea dosarelor penale impotriva
majoritatii liderilor politici de opozitie au transformat forta sau
amenintarea cu forta in element de politica electorala. Drept
rezultat, pentru o buna parte din societate politia devenise un agent
electoral al Partidului Comunist, nu o institutie de stat menita sa
asigure ordinea publica.

In conditiile in care nivelul de incredere al populatiei in politie si
asa este foarte mic, implicarea politiei in campania electorala a
accelerat si radicalizat instrainarea dintre politie si o buna parte
din cetateni. In special tinerii activi politic. Violenta ca noul
factor in politica, cuplata cu limitarile accesului la mass-media si
perceptia ca batalia politica cinstita nu are sorti de izbanda – a
generat sentimentul ca schimbarea se poate face doar prin a raspunde
la violenta cu violenta. Astfel a fost lansata spirala violentei care
are toate sansele sa duca la o degradare rapida, si probabil
ireversibila, al sistemului politic din Moldova. Cu cat mai multa
violenta va aplica politia si statul in zilele urmatoare, cu atat mai
multa violenta va vedea Moldova in urmatorii ani.

Presedintele Voronin ca factor de instabilitate

Timp de 8 ani presedintele Voronin a fost perceput drept un simbol al
stabilitatii. Insa astazi el devine principalul factor care
polarizeaza societatea. Adevarata scanteie care a provocat prezenta
spontana si masiva a protestatarilor in piata (si nu neaparat a
violentele acestora) este persoana lui Vladimir Voronin. Mai exact –
perspectiva ca victoria PCRM la alegeri va duce o situatie in care
Vladimir Voronin va ramane sef de stat de facto pentru inca 4 ani.
Protestele de la Chisinau nu sunt niste proteste anti-comuniste la
propriu zis. Moldova este guvernata de un partid care se numeste
comunist, dar care nu este comunist. In fond protestele nici macar nu
au fost indreptate impotriva comunistilor ca Marian Lupu, Zinaida
Greceanii, Andrei Strata sau chiar Marc Tcaciuc, ci impotriva
mentinerii la putere al lui Vladimir Voronin. Spre deosebire de
Vladimir Voronin, ceilalti lideri ai PCRM nu polarizeaza societatea
atat de mult.

Iesirea din aceasta situatie este descrisa de Constitutia RM care nu
permite unei si aceleasi persoane sa detina sefia statului mai mult de
doua termene la rand. Ramanerea lui Vladimir Voronin drept sef de stat
de facto – fie ca seaker, prim-ministru sau deputat de rand –
contravine spiritului constitutiei RM si va destabiliza si mai mult
situatia pe viitor.

Necesitatea unui consens politic

Pericolul instabilitatii va fi agravat si de criza economica. Un
guvern care nu mai genereaza crestere economica, este neacceptat de
aproape o jumatate de populatie, are tentatia de a recurge la
strivirea oricarei opozitii politice va genera si mai multa
instabilitate.

Protestele violente de la Chisinau simbolizeaza mai mult ca orice ca
era stabilitatii comuniste a trecut. Moldova va avea in fata o
perioada turbulenta in care instabilitatea economiei mondiale,
clivajele politice interne si persoana lui Vladimir Voronin ar putea
sfarama statalitatea fragila a Moldovei. Fara o democratizare a
sistemului politic, si revenirea (chiar si treptata) la sistemul de
guvernare prevazut de Constitutia Moldovei, riscul violentelor pe
viitor va fi mai mare. Iar cu acestea va veni si izolarea
internationala crescanda a Moldovei, care o va lasa mult mai
vulnerabila in fata oricaror presiuni din partea Rusiei.

Speranta ca Rusia ar putea compensa izolarea internationala a Moldovei
sunt desarte. Experienta unor state ca Belarus arata ca cu cat mai
izolate sunt acestea in plan international, cu atat dura este Rusia cu
ele. Belarusul a fost nevoita pana la urma sa ceara credite de la FMI.
Ucraina a fost ademenita de promisiunea desarta a unui credit rusesc
de 5 miliarde timp de aproape jumatate de an. Alinierea excesiva a
politicii externe a Moldovei la Federatia Rusa va reduce si mai mult
spatiul de manevra al PCRM.

In aceste conditii Moldova are nevoie de un nou consens politic, care
ar rezulta din negocieri dintre guvern si opozitie cu medierea UE. O
solutie politica a crizei ar trebui sa prevada stoparea imediata a
oricaror violente atat din partea protestatarilor cat si a politiei,
numararea din nou a voturilor si verificarea listelor electorale,
recunoasterea noilor rezultate electorale, masuri de liberalizare a
mass-media, exinderea licentei PRO TV, reforma politiei si invitarea
unei misiuni de consilieri europeni plasati la presedintie, parlament,
ministerul de interne, justitie si economie. In contextul crizei
politice actuale acest lucru pare utopic. Dar aceasta utopie este
singura cale de iesire pasnica si democratica din criza politica
creata.

Niciun comentariu: